Jonathan Coe (n. 1961, Birmingham) a studiat la Trinity College, Cambridge, luindu-si apoi doctoratul la Warwick University. Inainte de a se dedica scrisului, a predat poezie engleza la Warwick University si a compus muzica de jazz. Primele sale romane – Femeia intimplatoare (1987), Un strop de dragoste (1989) si Piticii mortii (1990) – impun fulgerator un nou star al literaturii britanice contemporane. O veselie debordanta, dincolo de care mocnesc tristeti grele si un cinism cum numai Albionul stie sa produca. O arta a scrisului prin care ni se aminteste ca ne aflam in patria lui Fowles si Ishiguro. Romanul care l-a propulsat pe Jonathan Coe in topul celor mai importanti romancieri britanici este Ce mai hacuiala! (1994, pentru care a primit prestigioasele John Llewelyn Rhys Prize in Anglia si Le Prix du Meilleur Livre Etranger in Franta), satira plina de spirit atit la adresa politicii duse de Margaret Thatcher in anii ’80, cit si a societatii de consum. De acelasi autor, la Editura Polirom au aparut romanele: Casa somnului (2001), Clubul putregaiurilor (2004), Cercul inchis (2006) si Piticii mortii (2006).
Articol preluat de aici.
Inca un autor din seria celor foarte dragi mie, si va recomand in special Casa somnului, Clubul putregaiurilor si Cercul inchis. Casa somnului are niste substraturi destul de socante, de aceea va rog sa fiti foarte atenti la subtilitati, mai mult decat la povestea principala. Clubul putregaiurilor si Cercul inchis sunt legate, in prima fiind prezentata copilaria, iar in ceea de-a doua maturitatea acelorasi eroi; o sa va puna pe ganduri anumite schimbari de mentalitate si modelarea unor personalitati cu totul altfel decat v-ati fi asteptat. Va recomand sa le cititi la scurt timp una dupa cealalta, pentru a prinde toate nuantele. Din pacate eu am citit Cercul inchis la un an dupa Clubul putregaiurilor, si a trebuit s-o recitesc pe prima, pentru a simtii intradevar maiestria lui Coe.
miercuri
marți
What the hardcore scene is about
Hmmm...oare asa o fi? Din pacate da. Cu toate acestea, mai sunt unele redute de true hardcore, vanataile mele de la ultimul concert pot confirma asta. Totusi, unele formatii de hardcore, canta atat de prost, incat nu poti sa faci mosheala la concertele lor. Stiu, suna ciudat, dar la ultimul concert am observat ca am nevoie de o oarecare muzicalitate, de o calitate a muzicii si a sunetului pentru a face pogo (si sa nu-mi spuneti ca n-am baut suficient, fiindca am facut-o). Chiar daca eram nerabdator sa-i ascult pe localnicii care deschideau ostilitatile, am fost foarte dezamagit. Nu mi s-a mai intamplat pana acuma sa vreau sa fac pogo, dar sa nu pot.
But still, la 3 piese distanta cand au inceput sa cante clujenii de la Godmode, nu mai puteam sa stau locului. Clar muzica era de vina. Asa ca, va prezint mai jos cea mai cunoscuta piesa a baietilor de la Godmode, All My Friends (are Gods).
Eficienţa este Magia Capetelor Pătrate
Surâsul aburind
al pastilelor închise în sanatoriul nuclear
o ia razna,
stârnind o rezonanţă criptică,
pecetluită de migrenele întâi-născute
ale raţiunii fetusului sinucigaş.
În comparaţie cu periplul său
nebunesc între terminaţiile nervoase,
vastitatea cerebrală se aseamănă vidului gelatinos
al visului,
unde auzul şi mirosul sunt atrofiate,
laolaltă cu celelalte simţuri,
tronul fiind ocupat de voinţă,
sub îndrumarea imediată
a imaginaţiei.
La ce s-o fi referind relativitatea spaţio-temporală
a visării?
Aţi visat vreodată
un fizician?
Spuneţi-mi, vă rog,
CE FĂCEA?
al pastilelor închise în sanatoriul nuclear
o ia razna,
stârnind o rezonanţă criptică,
pecetluită de migrenele întâi-născute
ale raţiunii fetusului sinucigaş.
În comparaţie cu periplul său
nebunesc între terminaţiile nervoase,
vastitatea cerebrală se aseamănă vidului gelatinos
al visului,
unde auzul şi mirosul sunt atrofiate,
laolaltă cu celelalte simţuri,
tronul fiind ocupat de voinţă,
sub îndrumarea imediată
a imaginaţiei.
La ce s-o fi referind relativitatea spaţio-temporală
a visării?
Aţi visat vreodată
un fizician?
Spuneţi-mi, vă rog,
CE FĂCEA?
luni
Last hope - under the flag
"Bulgar display of power!" - asta ca sa citez ceea ce scria pe afisul lor si care este deasemenea o fraza pe marginea careia m-am certat un pic cu un prieten, care zicea ca-i o blasfemie. Eu nu am fost de acord, ascultati, and tell me what you think.
Caaaaarti!!!
Pfoai, azi is foooarte happy:D Mi-am luat o tona de carti, again. De fiecare data cand ma simt aiurea, imi cumpar carti, si-mi revin:D Hai sa va zic ce carti mi-am luat (o sa dureze ceva:P):
Mostenitorii Securitatii - Marius Oprea (Mi s-o parut foarte interesant titlul, am frunzarit-o putin, si am observat niste chestii destul de faine, cum ar fi:
Blazare - Petre Barbu (Roman romanesc, din colectia Ego, considerat destul de "dark", si are si referinte pozitive din partea lui Dan C. Mihailescu, ceea ce chiar ma surprinde)
Cartea iluziilor - Paul Auster (Asta pare genu de roman plin de fobii, ceva a la Palahniuck (doar ca fara umorul de rigoare), sper sa-mi placa)
Fii binecuvantat, domnule Rosewater - Kurt Vonnegut (Am tot auzit de Vonnegut, dar n-am citit nimic scris de el, se pare c-a venit momentul sa incerc. Avand in vedere ca este considerat mai bun decat Salinger si Palahniuck (2 dintre cei mai tari - in opinia mea), sper sa nu ma dezamageasca)
Marele Gatsby - F. Scott Fitzgerald (Nu cred ca mai are nevoie de vreo prezentare; am luat cartea fiindca mi-a placut foarte mult prin liceu si n-o aveam in biblioteca. Pentru cei care nu stiu este una dintre cartile de capatai ale literaturii americane, si surprinzator faptul ca e chiar foooarte buna, in comparatie cu majoritatea cartilor "de capatai" a americanilor)
Fanionul rosu - Radu Paraschivescu (Vroiam ceva amuzant; cartea era violeta, imi place Paraschivescu)
Mda, cam astea-s achizitiile mele pe astazi. Stiu, o sa ziceti, ai de capu meu, ce de bani are omu asta; si asta doar fiindca toata lumea se plange cat de scumpe is cartile, si cat de saraci suntem, si cum studentii nu-si permit sa-si cumpere carti. Trebuie sa va dezamagesc. Aceste 7 carti, deci...7 carti, le-am cumparat la pretul a 8 Carlsberguri baute in oras. Vreo 40 de lei. O sa ziceti, pfoai, 8 Carlsberguri frate!! Dar va intreb, beti mai putin de 8 beri, la o tura ca lumea de baut? Ma indoiesc, asa ca, s-o luam altfel: Sunt totusi 7 carti, care te ajuta la orice mai mult decat 8 beri, chiar si la agatat:P
Apropo de pretul cartilor, o sa ziceti: Ok, ai luat 7 carti la reducere. Normal, foarte rar imi cumpar carti care nu sunt la reducere, si asta doar cand e vorba de vreunul din romancierii mei preferati (McEwan, Hornby, J. Coe, Nothomb, Palahniuck, Fowles, ). Da, sunt de acord ca e aiurea sa dai 60 de lei pe Versurile satanice - Salman Rushdie. Dar hai sa va zic un secret, doar fitzosii tin la moda in literatura, sau cei care si-o permit, sau cei care au prieteni care si-o permit, sau cei care au acces la o biblioteca suficient de dotata incat sa le-o permita. Pana cand o sa am parte de asa ceva, citesc tot ce prind la reduceri, iar cand o sa am bani, o sa ma rup in carti de fitze (apropo, Versetele s-au vandut in 2 ore; deci in 2 ore, toate cartile din tara s-au vandut, la un pret de 60 lei/carte. Mi-se pare o tampenie, avand in vedere ca librariile sunt pline de alte carti de Rushdie, care nici macar nu sunt grozave, si m-ar mira ca aceasta sa iasa din linia generala. Inca o dovada: Romania e o tara de fitze!!)
Mostenitorii Securitatii - Marius Oprea (Mi s-o parut foarte interesant titlul, am frunzarit-o putin, si am observat niste chestii destul de faine, cum ar fi:
Daca in cazul elitei comuniste "reeducarea" in spiritul valorilor comuniste s-a incheiat nu doar cu o capitulare, ci cu o dezertare aproape in bloc in tabara capitalista, multimea membrilor obisnuiti de partid a serbat public despartire de comunism in scene simbolice de ardere a carnetului rosu cu secera si ciocanul...)Primul secol dupa Beatrice - Amin Maalouf (Sincer sa fiu, cand am ajuns acasa nici nu mi-am amintit sa fi cumparat cartea asta...da ce sa-i faci, erau reduceri mari:p)
Blazare - Petre Barbu (Roman romanesc, din colectia Ego, considerat destul de "dark", si are si referinte pozitive din partea lui Dan C. Mihailescu, ceea ce chiar ma surprinde)
Cartea iluziilor - Paul Auster (Asta pare genu de roman plin de fobii, ceva a la Palahniuck (doar ca fara umorul de rigoare), sper sa-mi placa)
Fii binecuvantat, domnule Rosewater - Kurt Vonnegut (Am tot auzit de Vonnegut, dar n-am citit nimic scris de el, se pare c-a venit momentul sa incerc. Avand in vedere ca este considerat mai bun decat Salinger si Palahniuck (2 dintre cei mai tari - in opinia mea), sper sa nu ma dezamageasca)
Marele Gatsby - F. Scott Fitzgerald (Nu cred ca mai are nevoie de vreo prezentare; am luat cartea fiindca mi-a placut foarte mult prin liceu si n-o aveam in biblioteca. Pentru cei care nu stiu este una dintre cartile de capatai ale literaturii americane, si surprinzator faptul ca e chiar foooarte buna, in comparatie cu majoritatea cartilor "de capatai" a americanilor)
Fanionul rosu - Radu Paraschivescu (Vroiam ceva amuzant; cartea era violeta, imi place Paraschivescu)
Mda, cam astea-s achizitiile mele pe astazi. Stiu, o sa ziceti, ai de capu meu, ce de bani are omu asta; si asta doar fiindca toata lumea se plange cat de scumpe is cartile, si cat de saraci suntem, si cum studentii nu-si permit sa-si cumpere carti. Trebuie sa va dezamagesc. Aceste 7 carti, deci...7 carti, le-am cumparat la pretul a 8 Carlsberguri baute in oras. Vreo 40 de lei. O sa ziceti, pfoai, 8 Carlsberguri frate!! Dar va intreb, beti mai putin de 8 beri, la o tura ca lumea de baut? Ma indoiesc, asa ca, s-o luam altfel: Sunt totusi 7 carti, care te ajuta la orice mai mult decat 8 beri, chiar si la agatat:P
Apropo de pretul cartilor, o sa ziceti: Ok, ai luat 7 carti la reducere. Normal, foarte rar imi cumpar carti care nu sunt la reducere, si asta doar cand e vorba de vreunul din romancierii mei preferati (McEwan, Hornby, J. Coe, Nothomb, Palahniuck, Fowles, ). Da, sunt de acord ca e aiurea sa dai 60 de lei pe Versurile satanice - Salman Rushdie. Dar hai sa va zic un secret, doar fitzosii tin la moda in literatura, sau cei care si-o permit, sau cei care au prieteni care si-o permit, sau cei care au acces la o biblioteca suficient de dotata incat sa le-o permita. Pana cand o sa am parte de asa ceva, citesc tot ce prind la reduceri, iar cand o sa am bani, o sa ma rup in carti de fitze (apropo, Versetele s-au vandut in 2 ore; deci in 2 ore, toate cartile din tara s-au vandut, la un pret de 60 lei/carte. Mi-se pare o tampenie, avand in vedere ca librariile sunt pline de alte carti de Rushdie, care nici macar nu sunt grozave, si m-ar mira ca aceasta sa iasa din linia generala. Inca o dovada: Romania e o tara de fitze!!)
Creasta cocosului
Cei care stiti unde e, sunteti niste norocosi, cei care nu, puteti sa ma intrebati:P
sâmbătă
Nick Hornby
Nick Hornby s-a nascut in 1957 la Maidenhead, Anglia. A studiat si apoi a predat la Cambridge, a lucrat ca jurnalist independent. Va cunoaste un succes rasunator chiar cu romanul de debut, Febra stadioanelor, publicat in 1992 (Editura Polirom, 2004). In 1995, un alt roman al sau devine imediat bestseller – High Fidelity (Editura Polirom, 2005), al carui narator, obsedat de muzica pop, isi interpreteaza experientele prin intermediul ei si isi organizeaza trecutul dupa modelul topurilor ei. Romanul High Fidelity a fost ecranizat in anul 2000 de regizorul Stephen Frears, cu John Cusack in rolul principal. In 1998 ii apare romanul Totul despre baieti, care a stat si el la baza unui film de succes, cu Hugh Grant si Rachel Weisz. Cum sa fii bun (2001, recompensat cu prestigiosul WH Smith Award for Fiction) – o comedie despre viata de familie si o investigare foarte serioasa a dilemei: „Ce mai inseamna sa traiesti o viata buna ?” – este primul lui roman scris din punctul de vedere al unui personaj feminin. Nick Hornby a mai editat volumul De vorba cu ingerul, cu povestiri de Helen Fielding, Roddy Doyle, Irvine Welsh si altii, a publicat o culegere de eseuri despre fotbal, Anul meu preferat (1993), si o culegere de eseuri despre muzica, 31 de cintece (2003). A fost critic muzical la revista New Yorker si, in 1999, a primit E.M. Forster Award din partea Academiei Americane de Arte si Litere.
Articol preluat de aici.
Va recomand toate cele 4 romane, in special Febra stadioanelor si Totul despre baieti (titlul v-ar putea induce in eroare:P fetelor, sa stiti ca n-o sa aflati nimic "interesant"). Cred ca orice microbist ar trebui sa citeasca Febra stadioanelor, ca sa stie cat de departe se poate merge, si daca chiar ar dori sa ajunga atat de departe; au existat si 2 ecranizari, una englezeasca, destul de ok, si una facuta de americani, unde fotbalul e inlocuit de baseball, ceea ce mi s-a parut stupid. Oricum, ideea de baza a cartii e ca fotbalul trebuie consumat cu moderatie.
Articol preluat de aici.
Va recomand toate cele 4 romane, in special Febra stadioanelor si Totul despre baieti (titlul v-ar putea induce in eroare:P fetelor, sa stiti ca n-o sa aflati nimic "interesant"). Cred ca orice microbist ar trebui sa citeasca Febra stadioanelor, ca sa stie cat de departe se poate merge, si daca chiar ar dori sa ajunga atat de departe; au existat si 2 ecranizari, una englezeasca, destul de ok, si una facuta de americani, unde fotbalul e inlocuit de baseball, ceea ce mi s-a parut stupid. Oricum, ideea de baza a cartii e ca fotbalul trebuie consumat cu moderatie.
vineri
Functia filozofica
Veşnicia clipei
duce la uitare
în aceeaşi măsură în care
exponenţiala tinde la infinit.
O fi-nsemnând
clipa infinitate,
în aceeaşi măsură în care se
uită exponenţiala?
duce la uitare
în aceeaşi măsură în care
exponenţiala tinde la infinit.
O fi-nsemnând
clipa infinitate,
în aceeaşi măsură în care se
uită exponenţiala?
joi
Pantera - Primal Concrete Sledge(live from Moscow 91)
Cand ascultati piesa, ganditi-va la locatia in care s-a tinut concertul, si in ce moment al istoriei s-a intamplat asta.
Despre "Voi continua..."
Tagul respectiv contine o incercare scriitoriceasca de-a mea... una din multele pe care n-o sa le finalizez niciodata... sau prima pe care voi indrazni sa zabovesc cuficient de mult. Only time will tell.
Part 1
Gandurile mi se perindau aiurea, incolacindu-se printre formule matematice, fibre de carbon si alte preocupari efemere impuse de sistemul educativ. Nu vroiam sa fiu inchistat intr-un tipar. Niciodata nu am vrut asta. Intotdeauna speram sa pot visa la infinit, sa cred tot, sa nu demonstrez nimic, sa iau tot ce se intampla asa cum e, sa iubesc cat mai intens, chiar daca asta insemna suferinta in aceleasi proportii. Ca marile iubiri se transforma in imense suferinte stie oricine; ceea ce astept de la lume sa-mi spuna, e de ce infimele iubiri ajung sa te faca sa suferi? Oare dumnezeu e iubire sau suferinta? Frustrante intrebari, ale caror raspunsuri n-ar avea cum altfel sa fie.
Ziua cea mare. Ziua ei. O noua etapa din viata ei va incepe. Va deveni mai matura? Va reusi sa stabileasca sensul, motivul, idealizarea existentei noastre, a freamatului nostru intens? Eu sper ca da. Si sper ca, acea indelungata cautare si-a gasit finalul, desi nu e un final, e un inceput. Si acel inceput ar putea incepe, sau nu – chiar azi. Desi initial cadrul se arata prielnic, vechii ei monstri au renascut, putand compromite tot!!! cum ar putea niste monstri antici, ingropati sa compromita tot? Oare nu erau antici? sau nu erau ingropati? Erau niste fantome, plutind in limfa, care asteptau sa iasa la suprafata, sa agate tot binele, si sa-l inece in uitare, in conservatorism, in lipsa de maleabilitate.
Ziua cea mare. Ziua ei. O noua etapa din viata ei va incepe. Va deveni mai matura? Va reusi sa stabileasca sensul, motivul, idealizarea existentei noastre, a freamatului nostru intens? Eu sper ca da. Si sper ca, acea indelungata cautare si-a gasit finalul, desi nu e un final, e un inceput. Si acel inceput ar putea incepe, sau nu – chiar azi. Desi initial cadrul se arata prielnic, vechii ei monstri au renascut, putand compromite tot!!! cum ar putea niste monstri antici, ingropati sa compromita tot? Oare nu erau antici? sau nu erau ingropati? Erau niste fantome, plutind in limfa, care asteptau sa iasa la suprafata, sa agate tot binele, si sa-l inece in uitare, in conservatorism, in lipsa de maleabilitate.
miercuri
Amelie Nothomb
Amelie Nothomb s-a nascut in 1967 la Kobe (Japonia). Este fiica unui ambasador belgian si nepoata omului politic Charles-Ferdinand Nothomb, descendenta unei ilustre familii bruxelleze care a adus provincia Luxemburg regatului Belgiei. Copilaria si adolescenta ei sint de fapt o lunga calatorie prin lume, cu opriri mereu provizorii: isi petrece primii trei ani de viata in Japonia, urmeaza China (Beijing), S.U.A. (New York), Bangladesh, Birmania, Laos. In 1984, isi incepe la Universite Libre de Bruxelles studiile de filologie. De zece ani, in fiecare toamna, publica un roman, imediat trecut in fruntea listei de bestselleruri. Igiena asasinului (1992), prima ei carte, s-a vindut in sute de mii de exemplare. Adolescenta anorexica, Amelie marturiseste ca abia la treizeci si patru de ani a reusit sa se accepte „fizic”, vindecindu-se printr-o bulimie... a cititului si a scrisului. Tradusa peste tot in lume, invitata de mai multe ori la „Bouillon de culture”, celebra emisiune a lui Bernard Pivot, Amelie Nothomb beneficiaza de un portret compus din superlative: „fenomen literar si mediatic”, „talent stupefiant”, „succes fenomenal”. La Editura Polirom au aparut: Igiena asasinului (2002), Uimire si cutremur (2002), Metafizica tuburilor (2004), Mercur (2004), Antichrista (2004), Dictionar Robert de nume proprii (2005), Sabotaj din iubire (2005), Biografia foamei (2006), Cosmetica dusmanului (2006), Uimire si cutremur (2006), Antichrista (2006), Catilinarele (2006), Acid sulfuric (2007), Atentat (2007) si Jurnalul Rindunicii (2007).
Articol preluat de aici.
Este una dintre scriitoarele mele preferate, si am destule motive pentru a fi indragostit de majoritatea cartilor ei. Unul dintre ele ar fi faptu ca is destul de scurte (maxim 5 ore de citit), deci termin cartea in aceeasi zi, nu se dilueaza subiectul, nu pierd din detalii. Un alt aspect mai mult decat pozitiv este originalitatea si neprevazutul intamplarilor, a sentimentelor pe care le descrie. Dupa cum probabil ati observat, am spus ca-mi plac majoritatea cartilor ei, deci are si niste opere mai putin reusite. O sa vi-le spun pe cele care imi plac, si va dati voi seama ce sa nu cititi: Igiena asasinului, Antichrista, Mercur, Atentat, Jurnalul randunicii, Metafizica tuburilor, Dictionar Robert de nume proprii, Cosmetica dusmanului, Acid sulfuric, Catiliniarele. Cu aceasta, va urez spor la citit:D
Articol preluat de aici.
Este una dintre scriitoarele mele preferate, si am destule motive pentru a fi indragostit de majoritatea cartilor ei. Unul dintre ele ar fi faptu ca is destul de scurte (maxim 5 ore de citit), deci termin cartea in aceeasi zi, nu se dilueaza subiectul, nu pierd din detalii. Un alt aspect mai mult decat pozitiv este originalitatea si neprevazutul intamplarilor, a sentimentelor pe care le descrie. Dupa cum probabil ati observat, am spus ca-mi plac majoritatea cartilor ei, deci are si niste opere mai putin reusite. O sa vi-le spun pe cele care imi plac, si va dati voi seama ce sa nu cititi: Igiena asasinului, Antichrista, Mercur, Atentat, Jurnalul randunicii, Metafizica tuburilor, Dictionar Robert de nume proprii, Cosmetica dusmanului, Acid sulfuric, Catiliniarele. Cu aceasta, va urez spor la citit:D
The Almighty
Azi mi-am adus aminte din nou, cat de mult ma enerveaza oamenii gen Andrei Gheorghe, cei care detin adevarul absolut, cei care contesta orice si pe oricine. Si eu as fi ajuns la fel, e o traditie in familia mea. Ma felicit insa ca de ceva vreme mi-am dat seama ca e o aberatie, ca totu e mult mai complicat, ca toti suntem oameni (lame vorba asta, dar defineste cel mai bine ceea ce vreau sa scot in evidenta), ca exista intotdeauna cineva care stie mai multe, cineva care ne e superior. De aceea cred ca ar trebui sa fim mai temperati in caracterizarile pe care le facem celorlalti si sa recunoastem ca e posibil (prin absurd), sa nu avem intotdeauna dreptate. Avem obiceiul sa contestam persoanele publice pentru aproape orice actiune pe care o intreprind. Nu zic ca n-ar trebui sa scoatem in evidenta lucrurile nasoale, ceea ce vreau sa spun este ca multi dintre cei care arunca cu pietre, daca ar fi in pielea persoanei respective, poate ar face aceeasi "greseala".
marți
Nevermore
Picătură. Picături. Ploaie. Ploi?
Copac. Copaci. Pădure. Păduri?
Fiecărei picătură îi corespunde un copac,
Fiecărei picături corespunde un copaci,
Fiecărei ploaie un pădure,
Ploi, păduri?
Frunzele picăturii ţâşnesc din atomii de hidrogen,
fiindcă oricine ştie:
o picătură are mai multe frunze
decât rădăcini.
Mă plouă o pădure de picături.
Am luat o scândură de apă
şi mi-am făcut un acoperiş.
Ce ciudat,
pe jos e o pată de lemn.
O s-o ling cu fiecare ochi în parte
şi-o să-mi astâmpăr curiozitatea:
n-o să mă mai caţăr
pe nicio picătură,
ca să nu-i rup crengile.
O să-mi cumpăr o baltă de păduri
şi-o s-o las să crească
până umple o halbă.
Apoi am s-o tai,
am s-o dau din mână-n mână
şi voi închina
în sănătatea cuvântului.
Te-ai plimbat vreodată
într-o ploaie care pădure?
Copacii se-mbină,
se-mpreunează şi se divid,
în timp ce eu mă strecor
printre falnicele picături,
scuturându-mă de rumeguş.
Văd fum!
O picătură arde!
Cine a dat foc picăturii?
O voi stinge cu nişte crengi,
înainte să îngheţe,
înainte să îngheţe toată pădurea.
vineri
Finalitate?
Migrena vieţii desprinde
viitorul de trecut
intercalându-se
între cele 2 realităţi
ale existenţei.
Asemenea unui fulg,
de zăpadă ultravioletă
tinzând spre soare
individul face încercarea unei trăiri
abstracte,
fericite.
Înfipţi în prezent
de povara maturităţii
singura smulgere
implică
moartea plantei,
uscarea frunzelor,
Campanie comunitara
Am observat ieri o chestie, ciudata, absurda, benefica. Nici nu stiu cum sa-i zic, sau cum s-o cataloghez, de aceea va las pe voi s-o faceti. Prin oras era plin de politisti comunitari. Prin parcuri si peste tot, saltau boschetari si vanzatori de pe la colturi. Pare o chestie benefica, dar sa vedeti comicul situatiei. Pe o banca erau 2 liceeni care se sarutau, si care au fost saltati pentru comportament indecent, parintii probabil vor primii o instiintare, si alte cele. Mie mi-se pare strigator la cer. Daca a aparut o lege care interzice sarutatul in public, eu ma mut in...Amsterdam.
Katie rulz
Una dintre piesele mele favorite de la Katie Melua:
E cineva caruia nu-i place domnishoara de fata?
Sunt unii care ar putea spune ca are trasaturi barbatesti, ca are pometi proeminenti, barbie patrata, sau alte cate si mai cate. Eu totusi cred ca este foarte frumoasa.
Is that weird?
E cineva caruia nu-i place domnishoara de fata?
Sunt unii care ar putea spune ca are trasaturi barbatesti, ca are pometi proeminenti, barbie patrata, sau alte cate si mai cate. Eu totusi cred ca este foarte frumoasa.
Is that weird?
Asa o fi?
Aud in fiecare zi ca-s un ciudat. Nu stiu daca e rau sau bine. Acuma incerc sa constientizez daca imi pasa sau nu. Sa nu credeti ca ciudatenia asta are intotdeauna aspecte negative. Exact asta e ceea ce ma contrariaza. De ce chestiile pe care le fac sau spun sunt (considerate) atat de ciudate? As vrea sa aflu parerea oricui tine sa si-o exprime, despre orice crede domnia sa ca ar fi/reprezenta un lucru/comportament ciudat. Nu ma astept la prea multe pareri, asa ca daca nu aveti chef sa-mi raspundeti, n-o sa fie nimeni dezamagit, n-o sa moara nici o floricica, si soarele o sa rasara in continuare.
Legenda
Ideea e ca eu o sa scriu tot felu de chestii p-aici. N-o sa bat nici un record de vizitatori, si chiar sper sa nu fie prea multi care sa intre. Si oricum, cei care intra o data e putin probabil sa mai intre inca o data. O sa va povestesc chestii despre cartile pe care le citesc, despre fazele de prin barurile pe unde zac destul de des, despre vernisaje, despre colegi (pe care n-o sa aflati cum ii cheama), despre orasul in care stau, despre persoanele pe care o sa le cunosc, despre tot ceea ce mi-se intampla interesant, despre ceea ce as vrea sa fac si nu fac, despre nu mai stiu, vad io pe parcurs.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
