Primul secol dupa Beatrice - Amin Maalouf

Un extraordinar roman de anticipatie hranit cu toate spaimele prezentului

Le Monde

Sunt partial de acord cu afirmatia de mai sus. Adica, e un roman foarte bun de anticipatie, hranit cu unele dintre spaimele prezentului. Subiectul e super interesant, s-ar putea scrie mult pe marginea lui, singura mea obiectie se refera la stilul autorului, care nu m-a prea prins, to say the least. E o carte care merita citita pentru subiectul pe care-l prezinta si nu pentru modalitatea in care-o face. Daca aveti de gand sa o cititi, raspunde-ti-va (sincer) la o intrebare: Daca ati putea alege sexul copilului dumneavoastra, care ar fi acesta?
Dupa cum v-am obisnuit, o piesa ca sa va pice bine cartea.

pe bune/pe invers - Adrian Schiop

Foarte nasoala cartea. Nu vreau sa scriu mai mult, fiindca s-ar putea spune ca-s rau. Da' oricum, n-am mai injurat de mult pe cineva la fel de mult ca pe Schiop. Daca vreti o mostra de carte scrisa doar pentru ca autorul nu mai avea bani de bautura, va rog sa mi-o cereti. Daca intro luna n-o vrea nimeni, ii dau foc, sau o arunc in Bega, sau la cosul de gunoi, sau in jandarmii de la meci. Sau ma fac terorist intelectual, si-o las pe-o banca langa Universitatea de Vest.

Eseu despre orbire - Jose Saramago

Is cam in urma cu cititul, dar am reusit totusi sa termin Eseu despre orbire. Voi face o obisnuinta din a lasa si piesa pe care am ascultat-o (predominant) in timp ce citeam cartea, pentru a va induce atmosfera traita de mine. De aceasta data a fost Marilyn Manson - Heart shaped glasses:

Cartea e, sa zicem, interesanta. N-am mai citit nimic de acest autor, si am auzit si bune si rele. A mea va fi buna:P E un roman mai mult decat fantezist, beneficiind de-o idee geniala: Toti oamenii orbesc, in afara de sotia unui medic. Orbirea apare treptat, astfel incat se incearca luarea unor masuri, total nepotrivite. Accentul se pune pe modalitatea in care oamenii reactioneaza in fata unei iminente, posibile orbiri, cat si valorile pe care le adopta in urma "imbolnavirii". Devine pe alocuri scarbos, si asta fara a fi prea explicit, ceea ce eu consider a fi mare lucru. Finalul mi s-a parut foarte deplasat (n-o sa va spun de ce, dar are legatura cu grotescul care se degaja din restul romanului). Per total, e o lectura care merita, care socheaza si care ridica multe semne de intrebare, apropo de natura umana.

In supa miso - Ryu Murakami

E cea de-a treia carte a lui Ryu Murakami pe care o citesc, dupa Albastru nemarginit,... si Extasy. Am inceput-o aseara, ca fiind pauza dintre reprizele de invatat pentru examenul de azi. Cu greu am mai reusit s-o las din mana, ceea ce nu mi s-a intamplat cu celelalte titluri ale lui Murakami. Bineinteles, e plina de sex, droguri mai putin, si un anumit soi de violenta. Desi ati putea spune ca nu-s niste ingrediente pentru o capodopera literara, si, in mod normal v-as da dreptate, in acest caz trebuie sa va contrazic, deoarece in momentul in care relateaza despre industria sexului din Tokyo, o face cu atata seninatate, incat te face sa crezi ca vorbeste despre vreun lant de magazine McDonalds sau KFC, sau despre orice alta chestie inofensiva si de la sine inteleasa. Pe langa aceste elemente general valabile in cartile sale, lectura de fata a reusit sa introduca crima si sadismul printre bolile moderne de care fiecare dintre noi am putea fi banuiti, iar motivul acestei infestari ar fi urmatorul:

Daca nu traiesti pastrandu-ti corpul si creierul active, ajungi, chiar daca esti copil, intr-o stare similara cu dementa senila. Circulatia sangelui in creier scade treptat.[...] Oamenii au inventat fel de fel de lucruri ca sa previna asa ceva[...] Dar pana la urma nu exista atat de multe cai de a preveni dementa senila. In special copiii sunt vulnerabili, pentru ca nu au prea multe optiuni. Peste tot in lume viata oamenilor e controlata din ce in ce mai strict si din cauza asta cred ca or sa apara din ce in ce mai multi indivizi ca mine.

Ma rezum la atat, restul va las sa descoperiti singuri, si va promit ca daca o incepeti, o s-o duceti sigur pana la capat, in cel mai scurt timp posibil.
P.S. Pentru a obtine acelasi rezultat ca si mine, va recomand si ambianta sonora: Negura Bunget, ultimul album, Om; din care-mi permit sa postez o mostra

Schimb de carti

Mda, deci azi am fost la schimb de carti- timisoara, nu credeam ca o sa-mi placa atat de mult, si totusi, asta s-a-ntamplat; nu cred c-o sa mai ratez vreo editie. Daca vreti sa ma intrebati ce mi-a placut, o sa va spun doar atat: Multe carti, si multi oameni care sunt dispusi sa-si discute parerile despre fiecare carte citita. Pentru mine inseamna enorm, chiar tot ceea ce am nevoie in momentul de fata. Va multumesc tuturor care ati fost, iar pe restul va invit calduros.

Fii binecuvantat, domnule Rosewater - Kurt Vonnegut

Am reusit sa citesc Fii binecuvantat, domnule Rosewater - Kurt Vonnegut si vreau sa va impartasesc cateva impresii:
1. Mi-a placut subiectul de ansamblu, adica al milionarilor americani, desi sunt convins ca au existat unele exagerari in cosmetizarea personajelor (desigur, in afara de Eliot).
2. Mi-au placut mai multe personaje, atat actiunile lor, cat si modul in care au fost construite, desi se incadreaza in anumite tipare.
3. Imi place aparitia lui Kilgore Trout, a carui nume imi parea foarte cunoscut, desi nu-l mai citisem pe Vonnegut.
4. Cel mai mult mi-a placut finalul, si consider ca asa trebuie sa se comporte orice nebun responsabil.

Caaaaarti!!!

Pfoai, azi is foooarte happy:D Mi-am luat o tona de carti, again. De fiecare data cand ma simt aiurea, imi cumpar carti, si-mi revin:D Hai sa va zic ce carti mi-am luat (o sa dureze ceva:P):

Mostenitorii Securitatii - Marius Oprea (Mi s-o parut foarte interesant titlul, am frunzarit-o putin, si am observat niste chestii destul de faine, cum ar fi:

Daca in cazul elitei comuniste "reeducarea" in spiritul valorilor comuniste s-a incheiat nu doar cu o capitulare, ci cu o dezertare aproape in bloc in tabara capitalista, multimea membrilor obisnuiti de partid a serbat public despartire de comunism in scene simbolice de ardere a carnetului rosu cu secera si ciocanul...)

Primul secol dupa Beatrice - Amin Maalouf (Sincer sa fiu, cand am ajuns acasa nici nu mi-am amintit sa fi cumparat cartea asta...da ce sa-i faci, erau reduceri mari:p)

Blazare - Petre Barbu (Roman romanesc, din colectia Ego, considerat destul de "dark", si are si referinte pozitive din partea lui Dan C. Mihailescu, ceea ce chiar ma surprinde)

Cartea iluziilor - Paul Auster (Asta pare genu de roman plin de fobii, ceva a la Palahniuck (doar ca fara umorul de rigoare), sper sa-mi placa)

Fii binecuvantat, domnule Rosewater - Kurt Vonnegut (Am tot auzit de Vonnegut, dar n-am citit nimic scris de el, se pare c-a venit momentul sa incerc. Avand in vedere ca este considerat mai bun decat Salinger si Palahniuck (2 dintre cei mai tari - in opinia mea), sper sa nu ma dezamageasca)

Marele Gatsby - F. Scott Fitzgerald (Nu cred ca mai are nevoie de vreo prezentare; am luat cartea fiindca mi-a placut foarte mult prin liceu si n-o aveam in biblioteca. Pentru cei care nu stiu este una dintre cartile de capatai ale literaturii americane, si surprinzator faptul ca e chiar foooarte buna, in comparatie cu majoritatea cartilor "de capatai" a americanilor)

Fanionul rosu - Radu Paraschivescu (Vroiam ceva amuzant; cartea era violeta, imi place Paraschivescu)

Mda, cam astea-s achizitiile mele pe astazi. Stiu, o sa ziceti, ai de capu meu, ce de bani are omu asta; si asta doar fiindca toata lumea se plange cat de scumpe is cartile, si cat de saraci suntem, si cum studentii nu-si permit sa-si cumpere carti. Trebuie sa va dezamagesc. Aceste 7 carti, deci...7 carti, le-am cumparat la pretul a 8 Carlsberguri baute in oras. Vreo 40 de lei. O sa ziceti, pfoai, 8 Carlsberguri frate!! Dar va intreb, beti mai putin de 8 beri, la o tura ca lumea de baut? Ma indoiesc, asa ca, s-o luam altfel: Sunt totusi 7 carti, care te ajuta la orice mai mult decat 8 beri, chiar si la agatat:P

Apropo de pretul cartilor, o sa ziceti: Ok, ai luat 7 carti la reducere. Normal, foarte rar imi cumpar carti care nu sunt la reducere, si asta doar cand e vorba de vreunul din romancierii mei preferati (McEwan, Hornby, J. Coe, Nothomb, Palahniuck, Fowles, ). Da, sunt de acord ca e aiurea sa dai 60 de lei pe Versurile satanice - Salman Rushdie. Dar hai sa va zic un secret, doar fitzosii tin la moda in literatura, sau cei care si-o permit, sau cei care au prieteni care si-o permit, sau cei care au acces la o biblioteca suficient de dotata incat sa le-o permita. Pana cand o sa am parte de asa ceva, citesc tot ce prind la reduceri, iar cand o sa am bani, o sa ma rup in carti de fitze (apropo, Versetele s-au vandut in 2 ore; deci in 2 ore, toate cartile din tara s-au vandut, la un pret de 60 lei/carte. Mi-se pare o tampenie, avand in vedere ca librariile sunt pline de alte carti de Rushdie, care nici macar nu sunt grozave, si m-ar mira ca aceasta sa iasa din linia generala. Inca o dovada: Romania e o tara de fitze!!)

Nick Hornby

Nick Hornby s-a nascut in 1957 la Maidenhead, Anglia. A studiat si apoi a predat la Cambridge, a lucrat ca jurnalist independent. Va cunoaste un succes rasunator chiar cu romanul de debut, Febra stadioanelor, publicat in 1992 (Editura Polirom, 2004). In 1995, un alt roman al sau devine imediat bestseller – High Fidelity (Editura Polirom, 2005), al carui narator, obsedat de muzica pop, isi interpreteaza experientele prin intermediul ei si isi organizeaza trecutul dupa modelul topurilor ei. Romanul High Fidelity a fost ecranizat in anul 2000 de regizorul Stephen Frears, cu John Cusack in rolul principal. In 1998 ii apare romanul Totul despre baieti, care a stat si el la baza unui film de succes, cu Hugh Grant si Rachel Weisz. Cum sa fii bun (2001, recompensat cu prestigiosul WH Smith Award for Fiction) – o comedie despre viata de familie si o investigare foarte serioasa a dilemei: „Ce mai inseamna sa traiesti o viata buna ?” – este primul lui roman scris din punctul de vedere al unui personaj feminin. Nick Hornby a mai editat volumul De vorba cu ingerul, cu povestiri de Helen Fielding, Roddy Doyle, Irvine Welsh si altii, a publicat o culegere de eseuri despre fotbal, Anul meu preferat (1993), si o culegere de eseuri despre muzica, 31 de cintece (2003). A fost critic muzical la revista New Yorker si, in 1999, a primit E.M. Forster Award din partea Academiei Americane de Arte si Litere.

Articol preluat de aici.

Va recomand toate cele 4 romane, in special Febra stadioanelor si Totul despre baieti (titlul v-ar putea induce in eroare:P fetelor, sa stiti ca n-o sa aflati nimic "interesant"). Cred ca orice microbist ar trebui sa citeasca Febra stadioanelor, ca sa stie cat de departe se poate merge, si daca chiar ar dori sa ajunga atat de departe; au existat si 2 ecranizari, una englezeasca, destul de ok, si una facuta de americani, unde fotbalul e inlocuit de baseball, ceea ce mi s-a parut stupid. Oricum, ideea de baza a cartii e ca fotbalul trebuie consumat cu moderatie.

Amelie Nothomb

Amelie Nothomb s-a nascut in 1967 la Kobe (Japonia). Este fiica unui ambasador belgian si nepoata omului politic Charles-Ferdinand Nothomb, descendenta unei ilustre familii bruxelleze care a adus provincia Luxemburg regatului Belgiei. Copilaria si adolescenta ei sint de fapt o lunga calatorie prin lume, cu opriri mereu provizorii: isi petrece primii trei ani de viata in Japonia, urmeaza China (Beijing), S.U.A. (New York), Bangladesh, Birmania, Laos. In 1984, isi incepe la Universite Libre de Bruxelles studiile de filologie. De zece ani, in fiecare toamna, publica un roman, imediat trecut in fruntea listei de bestselleruri. Igiena asasinului (1992), prima ei carte, s-a vindut in sute de mii de exemplare. Adolescenta anorexica, Amelie marturiseste ca abia la treizeci si patru de ani a reusit sa se accepte „fizic”, vindecindu-se printr-o bulimie... a cititului si a scrisului. Tradusa peste tot in lume, invitata de mai multe ori la „Bouillon de culture”, celebra emisiune a lui Bernard Pivot, Amelie Nothomb beneficiaza de un portret compus din superlative: „fenomen literar si mediatic”, „talent stupefiant”, „succes fenomenal”. La Editura Polirom au aparut: Igiena asasinului (2002), Uimire si cutremur (2002), Metafizica tuburilor (2004), Mercur (2004), Antichrista (2004), Dictionar Robert de nume proprii (2005), Sabotaj din iubire (2005), Biografia foamei (2006), Cosmetica dusmanului (2006), Uimire si cutremur (2006), Antichrista (2006), Catilinarele (2006), Acid sulfuric (2007), Atentat (2007) si Jurnalul Rindunicii (2007).

Articol preluat de aici.

Este una dintre scriitoarele mele preferate, si am destule motive pentru a fi indragostit de majoritatea cartilor ei. Unul dintre ele ar fi faptu ca is destul de scurte (maxim 5 ore de citit), deci termin cartea in aceeasi zi, nu se dilueaza subiectul, nu pierd din detalii. Un alt aspect mai mult decat pozitiv este originalitatea si neprevazutul intamplarilor, a sentimentelor pe care le descrie. Dupa cum probabil ati observat, am spus ca-mi plac majoritatea cartilor ei, deci are si niste opere mai putin reusite. O sa vi-le spun pe cele care imi plac, si va dati voi seama ce sa nu cititi: Igiena asasinului, Antichrista, Mercur, Atentat, Jurnalul randunicii, Metafizica tuburilor, Dictionar Robert de nume proprii, Cosmetica dusmanului, Acid sulfuric, Catiliniarele. Cu aceasta, va urez spor la citit:D