marți

Manowar

Asta-i prima piesa heavy-metal pe care am ascultat-o cu placere, fiind si cea care mi-a deschis apetitul pentru acest gen muzical. Sper sa mai corupa pe cineva, desi mai nou, pana si Manowar cica is "pokemoneala". Imediat rockul o sa se numeasca "pokemoneala". Futu-i in gura de "mosi" frustrati!!! Aaaaa, si sa nu uit: "Futu-i in gura de rockeri!!!"

luni

Fotonii creştini

Fizionomia fotonilor imorali
este totalmente atrasă de
Ideologia Iubirii Creştine
în aceeaşi măsură în care
Compasiunea Umană
tinde spre imensa reacţiune
Exercitată de asfalt
asupra fotonului stând la semafor.

duminică

Part 3

Rusinat de indrasneala mea, am mai luat o gura de vodka, am mai aprins o tigara. Visez?? Probabil. Unuia ca mine nu i se-ntampla niciodata asa ceva. N-as putea sa spun de ce. Pur si simplu nu se intampla. Mare noroc, mai aveam un pahar de fericire. Multe in urma si multe inainte. Altfel, probabil as fi fugit. As fi fugit oriunde. Era o capcana. Sigur asta era. Cine o trimisese? Era o conspiratie? Taci ma din gura!!! Cine s-ar stresa atata pentru tine? Nimeni ma! Nici privirea aceea n-o meritai. Nu, n-o meritai. Da, ar trebui sa ma consolez cu faptul ca n-o meritam, a fost o coincidenta. NORMAL!!! Nu se uita “prin” mine!!! Se uita la tipul din spatele meu. Asta era. Ok, ma calmez…respir adanc. Sunt mult prea frustrat. Am creat un intreg scenariu, datorat unei singure priviri, unui fir de praf. Nu poti sa treci pe strada fara sa te uiti la oameni. Nu poti sa treci pe strada fara ca oamenii sa se uite la tine. Care era diferenta? Diferenta era undeva inauntru. Simteam. N-as putea sa spun ce. Era ceva ce-mi dadea aripi, ceva ce ma lasa sa visez. Si asta am facut toata seara, am visat. Am visat la ea, la noi, la ce-ar putea ea sa insemne pentru mine, la ce-as putea eu sa insemn pentru ea. Se pare ca visatul nu era singurul lucru pe care l-am facut. Nu stiu daca voluntar sau nu, din timp in timp imi furisam privirea spre ea. Si nu stiu daca voluntar sau nu, ea facea acelasi lucru. Era clar, devenea jenant deja…ne uitam unul la celalalt ca doi copii. Sperand ca celalalt nu te vede, desi ai vrea s-o faca. Pana la urma am hotarat sa ne vedem, sa ne vobim…defapt ea a hotarat, eu hotarasem din primul moment. Ma simteam atat de…implinit. Simteam ca sosise momentul. Ca am ajuns acolo sus. Ca mai mult de atat nu mi-as putea dori!!! Mi-a vorbit!!!
-Pot sa iau loc langa tine?
-Sigur, te rog. Iti aduc o bere?
-Nu, mersi.
-Ok, iti aduc o bere.
Rasete. Am adus berea. Trebuie sa recunosc, aveam nevoie de acea escapada. Trebuia sa ma ridic, sa fac ceva. Nu ma simteam in largul meu.
- Am venit. Ti-a fost dor de mine?
- Da, sigur.
Zambet ironic. De ce? Mie-mi fusese dor de ea. Acea calatorie la bar mi-a parut o aventura existentiala. Stiti cat de periculos e sa te strecori la bar, dupa multe alte calatorii anterioare? Pe langa asta, mai trebuia sa par sigur pe mine, si sa fac tot posibilul sa nu-mi tremure picioarele. Grea sarcina. Oricum, trebuia sa fim singuri, trebuia sa o simt, trebuia s-o iau de acolo. Putea sa afle cine sunt. Si atunci, stim ca totul s-ar fi dus dracului. Pana si voi stiti.
-Ce faci, mai stai p-aici? Io as merge la festu’ ala, ce zici?
-Nu prea am chef, si oricum, nu cred ca-mi place.
-Haaai, o sa fie fain.
-Nu prea cred. Si, oricum, sunt cu niste prieteni.
-Aha, poate vin si ei.
-Nu, nu vin. Cred ca ma duc inapoi la ei. Mai vorbim noi.
Mda, mi-am cam dat in petec. Ce-mi veni?? Nu stiu. Dar nu puteam s-o las sa plece! Asta era tot ce conta. Acela a fost marele meu moment de vitejie. Sincer, nu m-as fi crezut niciodata in stare de asa ceva. Probabil ca-n orice alte circumstante, n-as fi facut-o. Am luat-o de mana.
-Mergem.
-Aaaa…bine.

vineri

Tapinarii

Am venit cu impresii de la concert. Si n-as putea sa spun ca-s pozitive. Sonorizare nasoala. Au cantat putin, sub o ora. Glume rasuflate. Caldura groaznica in bunker (da asta nu-i vina lor). Daca mai prind vreun concert tapinarii, sigur o sa merg, dar numai daca ii gratis.

miercuri

Tapinarii

Maine seara de la 9 in Bunker. Intrarea 10 lei...cred.

marți

The ting tings

Ba, deci nu stiu care-i treaba cu astia, ca nu-s chiar genu meu de muzica, da-mi plac foarte mult.Mi-se pare asa vie piesa asta, si tot albumu de altfel (da, mi-am luat tot albumu). Stiu ca ati auzit-o de o mie de ori:P

luni

Iliescu!!!!

MUIE

duminică

Eginald Schlattner

Am primit de ziua mea "Manusile rosii" - Eginald Schlattner. Ii ditamai cartea, te sperii de ea cand o vezi: 600 de pagini. Am luat-o frumos, am multumit, ca asa se face si eram sigur ca n-o sa am timp s-o citesc prea curand. Ma si gandeam, comunism, alea, alea, scriitoru' preot, sigur o sa ma enerveze la cat o sa-si planga de mila, si alte cele. Intrun tarziu, m-am apucat de ea, trebuie sa recunosc, cu o oarecare tragere de inima. Ce m-a socat de la inceput a fost limbajul foarte degajat, relaxat. Parca nu el ar fi fost inchis si haituit de comunisti (asta nu cred ca trebuia sa va zic, dar, fie). Ma asteptam la tot felu de citate din Biblie, a la Steinhard, si alte labareli din astea; din nou foarte placut surprins: nici urma de ele. Sa intelegti cat de fermecat am fost de cartea asta, cand am mers acasa in vacanta, am fost la biblio, si mi-am luat si cealalta carte a lui care a aparut in Romania: "Cocosul decapitat". Carte cu care va recomand sa incepeti sa cititi Schlattner, atat datorita faptului ca este prima in ordine cronologica, dar si calitativa. Povestea e mult mai antrenanta, si iar o chestie mega tare, sunt cateva faze in care face misto de preoti;)) Sa vezi si sa nu crezi.
Daca vreti sa aflati mai multe despre domul Schlattner, intrati aici.
Spor la citit.

Ergo Proxy

Era o seara nasoala de toamna, ploaie, frig, incepea scoala, plictiseala. Asa ca m-am hotarat sa ies in oras, cu sora-mea, si cu niste prieteni. Da nu asta-i faza. Titlul postului e Ergo Proxy, si acolo vreau sa ajung. Unul dintre prietenii lui sora-mea imi zice ca nu s-o mai uitat de cativa ani la nici un film. Cum dracu sa nu te uiti de cativa ani la nici un film. Si il intreb, da la ce te uiti? Animeuri. Animeuri??? Da, stiam ca-s desene japoneze, da ma gandeam, care-i faza? El: Filmele nu ma mai impresioneaza cu nimic, animeurile is mult mai tari. Io, am ramas masca. Bineinteles ca i-am zis sa-mi zica si mie un anime fain, sa vad si o care-i faza. Dupa ce-o stat vreo 5 min sa se gandeasca, ceea ce mi s-o parut aiurea, fiindca parea asa pasionat, mi-o zis de Ergo Proxy. Am mers acasa, l-am cautat si m-am uitat la vreo 2 episoade. Eram tare confuz, habar n-aveam ce se-ntampla pe acolo, distopie, monstrii, personaj principal cu rol de episdoic, criminal rau. Am zis ca-mi bag picioarele in el de film. Dar asa, inainte de culcare, m-am tot uitat la cate un episod si pana la urma nu mai puteam sa ma opresc, tot vroiam sa mai vad un episod, si inca unul, si tot asa.
Atasez aici o parte din primul episod, sper sa treceti cu brio peste primele episoade, si apoi garantez c-o sa va placa.