marți

Copii, ati citit Capra cu 3 iezi?
- Daaaaaaa…!!!!!! (raspunde clasa in cor).
- Tu, asta mic din prima banca, ia spune-ne cati iezi avea capra…?
- Pai povestea se cheama Capra cu 3 iezi, nu?
- Da.
- Si acum ma intrebi “cati iezi avea capra”?
- Da…
- TREI, …in p**a mea….!!!!!!!!!!!
- Despot, iesi afara, sa vii cu parintii la scoala! :))

vineri

jon lajoie




you want some more of this bitch? =))

joi

Iran a nation of bloggers


.

miercuri

=))



Nu-mi vine sa cred cat de paralela ii tipa:))
Parca ar fi pe alta lume.

marți

miercuri

Part i+1 (i+1=n)

Da-te-n pula mea!!!De cand e un student la poli asa sensibil???Sa-ti spun io cum s-a intamplat defapt. O zi fututa la scoala; profi, asemenea; colegi…Trebuia sa beau, sa ma inec, sa uit cat is de blazat, sa uit ca n-am mai futut de ceva vreme. Cum dracu sa mai futi, cand esti futut toata ziua? Nu mi-ar strica o tipa. Chiar deloc. Desi, dupa cateva saptamani iar imi bag picioarele in tot, in fitze, in idei preconcepute, in:”de ce nu mergem acolo??” In:” io acolo nu merg!” In: “ai putea sa-mi mai faci si tu cate o surpriza, ai putea sa-mi mai aduci cate o floare, ai putea sa nu mai bei, sa nu mai fumezi, sa nu mai gandesti, oricum toate-ti ies prost, asta cand iti ies…(lasa draga, acum gandesc eu pentru tine, traiesc eu pentru tine. Si tu traiesti. Ca sa nu ma simt eu singura)”. Si cand imi bag picioarele-I grav, ii foarte grav. De ce trebe tot timpu sa iasa nashpa? Oricum, asa se intampla. Ba, iar labaresc aiurea!!! Ideea e ca tre’ sa-mi gasesc o tipa. Nu neaparat azi, da trebe. Am vreo 2 piste. Da parca as vrea altceva. Natura umana, nu?
Pfoai, azi e ziua lu’ sora-mea. Bun, de cadou n-am bani. Asta nu-I bine. Oricum, o sa-I iau niste flori, da nu azi, ca se rupe-n gura si poate le lasa pe undeva. Macar beau moca. Oricum, faza cu tipa pica. Ce tipa as putea agata acolo? Si sa zicem ca as putea, da’ dupa cateva paharase, o sa fiu oricum inapt de vreo activitate care sa-mi solicite constant atentia, adica o sa fiu rupt, muci, manga sau cum mai vor domniile voastre(daca sunt niste “domnii” care citesc ineptiile astea, desi ma indoiesc, ar cam vrea sa-I scutesc de limbaju asta, “prezidential”).
Uite c-am ajuns la locu’ cu pricina…Bag rapid doua pahare, sa fiu in forma si incep sa ma binoclez dupa vreo tipa. Ce cacat, stau cu spatele la marea majoritate a lumii. Cum pula mea mi-se intampla numa’ mie??Apoi oricum nu prea conteaza, m-am intors de 2, 3 ori…dracu’, nimic interesant. La ce m-oi fi asteptat? Sa debarce toate missurile in crasma aia? Si daca ar fi facut-o, ce? Nu stiu ce. Mai stau io ce mai stau…vine o tipa la masa din spatele meu. Ma intorc…mai, dragutza tipa. O fixez, prietena ei observa, ea observa ca prietena ei a observat ceva…se intoarce, si sa zicem ca ma observa. Oricum, daca nu m-a observat, am de gand s-o fac sa ma observe. Si cam stiu cum. O sa va scutesc de toate detaliile…cu ocheade, cu replici aruncate ca din greseala, cu invitatii repetatea de-a imparti o bere, o vodka, ceva… cu mine. Ideea principala e ca, dupa vreo 2, 3 ore, statea cu mine la masa. Discutiile mergeau bine. Da io, nu prea mai aveam chef de discutii. Logic, nu? Intamplare fericita: Era ceva tampenie de festivalo-concert in zona. O iau frumos de mana, ii salut pe restu: Noi mergem la concert! Asta era ideea. Da asta nu s-o prea intamplat. Am ajuns in locu’ unde era concertu’, si ce sa vezi?? Era destul de dosit. Multe posibilitati, multe oportunitati. Ne-am sarutat. O fost ok. Ne-am mai plimbat, apoi am dus-o inapoi la prietenii ei, iar io m-am tirat acasa.
A doua zi, prima intalnire. Am mers intr-un cimitir, nimic spectaculos, am o slabiciune pentru cimitire. Am facut niste poze. Ea trebuia sa plece… Sa plece! A doua intalnire, din ce in ce mai interesant. Parcuri, apropouri…kinky stuff(expresia ei; n-am copyright, da sper sa nu mi-o iau in freza). A treia intalnire, a patra intalnire, a cincea intalnire…incepea sa devina un tipar. Eu o ascultam, imi placea s-o ascult. Avea un entuziasm debordant. Orice se intampla, era un eveniment deosebit. Eu nu prea cuplam, entuziasmu’ meu era pierdut pe undeva…e mai tot timpu pierdut pe undeva. Primele reprosuri: de ce nu te bucuri? De ce nu zici nimic(ziceam tot ceea ce mi se parea important, da oricum ea acoperea asta cu o sumedenie de chestii marginase, de unde rezulta ca io nu prea vorbesc; ce era sa-I povestesc, despre betoane??)? De ce nu-ti exprimi sentimentele(futui, asta chiar ma oftica acuma; eram singuru care o facea!!)?
Nu stiu de ce, da’ nu ma deranjau chestiile astea. M-am obisnuit. Ma obisnuisem inainte s-o cunosc. Imi placea tipa. Infipta. Stia ce vrea de la viata. Credeam ca ma vrea pe mine Comic, nu?? Ei, or mai trecut vreo 2 saptamani, destul de pline, din toate punctele de vedere. Acuma incepe partea nasoala. N-o s-o lungesc prea mult, fiindca n-am ce lungi. Aveam io o presimtire ca ceva nu-I ok, desi nimic nu anunta asta. La mine-I ciudata faza cu presimtirile: nu ma mai rad. Cand ma vedeti cu barba, inseamna ca ceva rau s-o-ntamplat, sau urmeaza sa se intample. Si asa o fost. Dupa o noapte de sambata destul de intersanta si animata, o urmat duminica, luni, marti. Zile in care nu ne-am intalnit si nu am reusit sa vorbesc cu ea aproape deloc. Apoi o urmat miercuri, joi, vineri, zile in care am mai incercat s-o sun. Degeaba. Nu mai raspundea. Nu mai intra pe mess. O fi murit!!! Si sa vezi faza! Ma uit in oglinda si-mi zic: Ba tu esti prost???Esti vampir, ce dracu? Nu te vezi in oglinda? Esti nashpa!! Te-o lasat ma! Da-ti doua palme si du-te la invatat. Ai examene, n-ai tu timp de fete. Si, vine sambata: “te-ai indragostit. si nu am vrut asta. sti bine. pt k acum suferi si e din cauza mea and i hate myself for that”. No shit!!! Desi la inceput am zis ca-mi bag picioarele, nu prea intrau. Chiar daca nu vroiam sa cred, trezise ceva. Nu acel ceva, da’ ceva. Stiam de la inceput ca-n doua luni avea s-o taie spre alte tari, mai insorite, sau poate nu. Faza fututa ii ca urma sa plece si oricum nu ne-am mai fi vazut. Acuma ma gandeam: bine ca pleaca dracului! Macar sa n-o mai vad tot timpu. Ea a plecat, io am ramas, “the show must go on”. Next please!!!

marți

Part i

Voi continua sa parcurg drumul intre locul unde locuiai si cel unde-mi duceam eu traiul, chiar si cand tu nu vei mai locui acolo, chiar si cand parintii tai vor fi murit demult si acel loc va apartine unor straini. Acel drum al crucii, pentru mine, va fi singurul loc unde voi putea sa reincep cautarea sfantului graal, cu toate ca eu il gasisem demult si un altul nu exista. Dar sunt dator sa-mi continui calvarul, sa nu-mi pierd speranta…

miercuri

duminică

Dear penis;))

marți

Manowar

Asta-i prima piesa heavy-metal pe care am ascultat-o cu placere, fiind si cea care mi-a deschis apetitul pentru acest gen muzical. Sper sa mai corupa pe cineva, desi mai nou, pana si Manowar cica is "pokemoneala". Imediat rockul o sa se numeasca "pokemoneala". Futu-i in gura de "mosi" frustrati!!! Aaaaa, si sa nu uit: "Futu-i in gura de rockeri!!!"

luni

Fotonii creştini

Fizionomia fotonilor imorali
este totalmente atrasă de
Ideologia Iubirii Creştine
în aceeaşi măsură în care
Compasiunea Umană
tinde spre imensa reacţiune
Exercitată de asfalt
asupra fotonului stând la semafor.

duminică

Part 3

Rusinat de indrasneala mea, am mai luat o gura de vodka, am mai aprins o tigara. Visez?? Probabil. Unuia ca mine nu i se-ntampla niciodata asa ceva. N-as putea sa spun de ce. Pur si simplu nu se intampla. Mare noroc, mai aveam un pahar de fericire. Multe in urma si multe inainte. Altfel, probabil as fi fugit. As fi fugit oriunde. Era o capcana. Sigur asta era. Cine o trimisese? Era o conspiratie? Taci ma din gura!!! Cine s-ar stresa atata pentru tine? Nimeni ma! Nici privirea aceea n-o meritai. Nu, n-o meritai. Da, ar trebui sa ma consolez cu faptul ca n-o meritam, a fost o coincidenta. NORMAL!!! Nu se uita “prin” mine!!! Se uita la tipul din spatele meu. Asta era. Ok, ma calmez…respir adanc. Sunt mult prea frustrat. Am creat un intreg scenariu, datorat unei singure priviri, unui fir de praf. Nu poti sa treci pe strada fara sa te uiti la oameni. Nu poti sa treci pe strada fara ca oamenii sa se uite la tine. Care era diferenta? Diferenta era undeva inauntru. Simteam. N-as putea sa spun ce. Era ceva ce-mi dadea aripi, ceva ce ma lasa sa visez. Si asta am facut toata seara, am visat. Am visat la ea, la noi, la ce-ar putea ea sa insemne pentru mine, la ce-as putea eu sa insemn pentru ea. Se pare ca visatul nu era singurul lucru pe care l-am facut. Nu stiu daca voluntar sau nu, din timp in timp imi furisam privirea spre ea. Si nu stiu daca voluntar sau nu, ea facea acelasi lucru. Era clar, devenea jenant deja…ne uitam unul la celalalt ca doi copii. Sperand ca celalalt nu te vede, desi ai vrea s-o faca. Pana la urma am hotarat sa ne vedem, sa ne vobim…defapt ea a hotarat, eu hotarasem din primul moment. Ma simteam atat de…implinit. Simteam ca sosise momentul. Ca am ajuns acolo sus. Ca mai mult de atat nu mi-as putea dori!!! Mi-a vorbit!!!
-Pot sa iau loc langa tine?
-Sigur, te rog. Iti aduc o bere?
-Nu, mersi.
-Ok, iti aduc o bere.
Rasete. Am adus berea. Trebuie sa recunosc, aveam nevoie de acea escapada. Trebuia sa ma ridic, sa fac ceva. Nu ma simteam in largul meu.
- Am venit. Ti-a fost dor de mine?
- Da, sigur.
Zambet ironic. De ce? Mie-mi fusese dor de ea. Acea calatorie la bar mi-a parut o aventura existentiala. Stiti cat de periculos e sa te strecori la bar, dupa multe alte calatorii anterioare? Pe langa asta, mai trebuia sa par sigur pe mine, si sa fac tot posibilul sa nu-mi tremure picioarele. Grea sarcina. Oricum, trebuia sa fim singuri, trebuia sa o simt, trebuia s-o iau de acolo. Putea sa afle cine sunt. Si atunci, stim ca totul s-ar fi dus dracului. Pana si voi stiti.
-Ce faci, mai stai p-aici? Io as merge la festu’ ala, ce zici?
-Nu prea am chef, si oricum, nu cred ca-mi place.
-Haaai, o sa fie fain.
-Nu prea cred. Si, oricum, sunt cu niste prieteni.
-Aha, poate vin si ei.
-Nu, nu vin. Cred ca ma duc inapoi la ei. Mai vorbim noi.
Mda, mi-am cam dat in petec. Ce-mi veni?? Nu stiu. Dar nu puteam s-o las sa plece! Asta era tot ce conta. Acela a fost marele meu moment de vitejie. Sincer, nu m-as fi crezut niciodata in stare de asa ceva. Probabil ca-n orice alte circumstante, n-as fi facut-o. Am luat-o de mana.
-Mergem.
-Aaaa…bine.

vineri

Tapinarii

Am venit cu impresii de la concert. Si n-as putea sa spun ca-s pozitive. Sonorizare nasoala. Au cantat putin, sub o ora. Glume rasuflate. Caldura groaznica in bunker (da asta nu-i vina lor). Daca mai prind vreun concert tapinarii, sigur o sa merg, dar numai daca ii gratis.

miercuri

Tapinarii

Maine seara de la 9 in Bunker. Intrarea 10 lei...cred.

marți

The ting tings

Ba, deci nu stiu care-i treaba cu astia, ca nu-s chiar genu meu de muzica, da-mi plac foarte mult.Mi-se pare asa vie piesa asta, si tot albumu de altfel (da, mi-am luat tot albumu). Stiu ca ati auzit-o de o mie de ori:P

luni

Iliescu!!!!

MUIE

duminică

Eginald Schlattner

Am primit de ziua mea "Manusile rosii" - Eginald Schlattner. Ii ditamai cartea, te sperii de ea cand o vezi: 600 de pagini. Am luat-o frumos, am multumit, ca asa se face si eram sigur ca n-o sa am timp s-o citesc prea curand. Ma si gandeam, comunism, alea, alea, scriitoru' preot, sigur o sa ma enerveze la cat o sa-si planga de mila, si alte cele. Intrun tarziu, m-am apucat de ea, trebuie sa recunosc, cu o oarecare tragere de inima. Ce m-a socat de la inceput a fost limbajul foarte degajat, relaxat. Parca nu el ar fi fost inchis si haituit de comunisti (asta nu cred ca trebuia sa va zic, dar, fie). Ma asteptam la tot felu de citate din Biblie, a la Steinhard, si alte labareli din astea; din nou foarte placut surprins: nici urma de ele. Sa intelegti cat de fermecat am fost de cartea asta, cand am mers acasa in vacanta, am fost la biblio, si mi-am luat si cealalta carte a lui care a aparut in Romania: "Cocosul decapitat". Carte cu care va recomand sa incepeti sa cititi Schlattner, atat datorita faptului ca este prima in ordine cronologica, dar si calitativa. Povestea e mult mai antrenanta, si iar o chestie mega tare, sunt cateva faze in care face misto de preoti;)) Sa vezi si sa nu crezi.
Daca vreti sa aflati mai multe despre domul Schlattner, intrati aici.
Spor la citit.

Ergo Proxy

Era o seara nasoala de toamna, ploaie, frig, incepea scoala, plictiseala. Asa ca m-am hotarat sa ies in oras, cu sora-mea, si cu niste prieteni. Da nu asta-i faza. Titlul postului e Ergo Proxy, si acolo vreau sa ajung. Unul dintre prietenii lui sora-mea imi zice ca nu s-o mai uitat de cativa ani la nici un film. Cum dracu sa nu te uiti de cativa ani la nici un film. Si il intreb, da la ce te uiti? Animeuri. Animeuri??? Da, stiam ca-s desene japoneze, da ma gandeam, care-i faza? El: Filmele nu ma mai impresioneaza cu nimic, animeurile is mult mai tari. Io, am ramas masca. Bineinteles ca i-am zis sa-mi zica si mie un anime fain, sa vad si o care-i faza. Dupa ce-o stat vreo 5 min sa se gandeasca, ceea ce mi s-o parut aiurea, fiindca parea asa pasionat, mi-o zis de Ergo Proxy. Am mers acasa, l-am cautat si m-am uitat la vreo 2 episoade. Eram tare confuz, habar n-aveam ce se-ntampla pe acolo, distopie, monstrii, personaj principal cu rol de episdoic, criminal rau. Am zis ca-mi bag picioarele in el de film. Dar asa, inainte de culcare, m-am tot uitat la cate un episod si pana la urma nu mai puteam sa ma opresc, tot vroiam sa mai vad un episod, si inca unul, si tot asa.
Atasez aici o parte din primul episod, sper sa treceti cu brio peste primele episoade, si apoi garantez c-o sa va placa.

marți

Ungaria

Dau si io o fuga pana in Ungaria, sa le incerc berea. Sper sa nu fiu dezamagit.

vineri

Metallica, Bucuresti, 23 iulie 2008

Ba, deci uaauu!!! Credeam ca visez, nu-mi venea sa cred ca-i vad live. 3 ecrane uriase, vreo 5 cameramani care filmau concertu', plus camere in chitarile lui James si in tobe. Cadre de maxim 2, 3 secunde in perioadele mai agitate ale concertului, dinamism absolut. Inainte de concert eram sceptic, imi tot ziceam ca Hethfield ii batran, ca n-o sa mai bage tare mult la voce, ca una ca alta, da' concertu' o fost muuult peste ce credeam eu c-o sa fie, o bagat barbosu' ca nebunu' 2 ore si ceva. Tot concertu' o fost de vis, siii.... am prins(gasit pe jos dupa finalu' concertului) ac de chitara:D Intotdeuna am bafta la chestiile asta, si acuma la fel; chiar daca am mers la 5 minute dupa ce o fost aruncate, si erau vreo cateva sute de oameni care cautau... scuze Cartofiorule;))
Mnoah, astea o fost chestiile bune, nu putine si deloc de neglijat. O fost bineintels si parti nasoale, cum ar fi, am avut proasta inspiratie de-a merge cu acceleratu', care o fost jalnic; o plouat ca dracu in timpu concertului si am fost leoarca; bere la 330 ml, 5 lei; Bucurestiu ala ii cat China, si ca pula(este totusi un lucru bun, Holsten cu 3 lei in club a).
Mai jos ii o poza cu o parte din oamenii cu care m-am intalnit p-acolo, si ceva filmulet:



video


P.S. Multumiri deosebite lui Roxana si Bogdan pentru cazare. Fara somnu' ala, eram mort...
P.S.2. Sa nu va puna dracu' sa ratati urmatoru' concert, "c-o sa va dati shpitzuri in unde-i moale":P

marți

:D

Off I go... Metallica, here I come!

sâmbătă

I will never love you more

18 days left; 32 down, 32 to go.

Pfoaaaai

Asa n-am chef sa invat la rezi...

joi

Vremuri

"Nu ne putem alege vremurile in care suntem obligati sa traim, in schimb le putem alege pe cele in care vrem sa traim" - Eginald Schlattner.
Acum stau si ma gandesc, in ce vremuri as vrea sa traiesc? Ce rol as vrea sa joc in acele timpuri? Intotdeauna am fost fascinat de Evul Mediu. Bineinteles, de cavalerii medievali, si nu de sclavii care lucrau la camp. De asemenea am fost intotdeauna atras de Londra anilor 1700. Insa nu cred ca as fi vrut sa fiu unul dintre miile de cersetori care existau atunci in Londra. Si lista poate continua. O dedicatie pe albumul meu din generala suna ceva de genu' : "Sa-ti fie dat sa traiesti vremuri interesante". Oare chiar asta vreau? Oare ce rol jucam noi in acesta "vreme"?
Eu nu cred ca joc nici un rol in alcatuirea lumii, si nici nu-mi doresc. Tot ce vreau e sa fiu propriul meu erou. Sa pot sa spun la sfarsitul fiecarei zile, saptamani, ca sunt multumit cu ce am realizat, chiar daca nimeni nu considera benefice actiunile mele.

P.S. As vrea ca vremurile in care traiesc sa nu mai fie atat de "interesante".

miercuri

Maaaaancaaaare buna

Deci am gasit o chestie, si tre sa-i dau share. Mancare ieftina si multa, aici. Va recomand meniurile xxl, iesiti mai ieftin si ce ramane, va prinde bine mai tarziu:P Pofta buna.

marți

Deci...plm

Eram si io frumos la prezentarea a doua la topografie. Jale mare, restanta, chestii. Ne da profa subiectele, ne apucam sa scriem, fericiti nevoie mare. La un moment dat, ne zice "doamna": "Pai, ati vazut ca-s aceleasi subiecte ca si la examen, doar ca in alta ordine, nu?" la care un coleg: "aaa...is in alta ordine, de aia nu stiam eu". Mai am de zis un singur lucru: "Prost dom'le, prost".

Alegeri locale

Avand in vedere ca Ciuhandu are iar 70% in statistici, probabil c-o sa castige, iar asta m-a determinat sa ma implic in campanie. Sunt convins ca e cel mai potrivit pentru Timisoara si sper sa ajungeti si voi la aceeasi concluzie. Incepand de maine voi incerca sa-i conving pe toti cunoscutii mei sa se implice alaturi de mine, asta urmand sa le aduca numeroase beneficii. Daca e cineva care-mi poate oferi o varianta mai atractiva, il invit s-o faca.

duminică

Aseara

Ziceam ca stau sa invat aseara, pentru kktu de restanta... dar dupa cum probabil va dati seama, nu mi-o prea iesit. Vroiam sa merg la Adrenaline Tour, but...lumea n-are bani. Din pacate. Oricum, alternativele au fost Zilele Basarabiei, unde trebuia sa cante urmatorii: Snails, Gandul matei si Alternosfera. Din pacate ultimii au fost inlocuiti cu Cei trei (jalnici). Acesti Cei trei (jalnici) au fost acompaniati de Snails, care le-au tinut isonul intru' totul. Anyway, noroc, mare noroc cu Gandul Matei, care au facut sa merite ca am iesit din casa. Pentru edificare:

Dupa concert, zicea ceva lume ca merge in Q&Q. Nu eram prea incantat... asa ca am zis s-o sun pe-o prietena care mai trece p-acolo sa vad daca dau de ea, si reusesc sa mai schimb o vorba. Se pare ca era la casa studentilor, la Thespis 24H. Zicea ca nu mai e mare lucru, dar totusi, parca ar fi mers putin teatru. Am prin Guturaiul Oniric - Eugen Ionescu si am reusit sa ma bine-dispun o leaca. Ceea ce trebuia sa fie o seara de invatat, s-a transformat pana la urma intr-o seara nu la fel de ratata. Partea nasoala e urmatoarea: E dimineata!!!!

vineri

Good news

Se pare ca ne vom putea uita legal pe net la toate episoadele din South Park, pe South Park Studios. Mai multe informatii aici.

luni

deci,...

luale-ar dracu, in ordine aleatorie, pe urmatoarele: axa neutra, linia fortelor, forta taietoare, axiala si alte cele, punctele de aplicatie excentrice, momentele incovoietoare, reactiunile, diagramele de eforturi, grinzile si toate profilele etc., etc., etc...

Yeacs

Am citit azi intr-o carte, scrisa de un tip, o descriere apropo de gustul spermei. Atunci mi-am dat seama ca am mai citit asta si-n alte carti, scrise tot de barbati... wtf???

Hearts in Atlantis

Asta-i filmul la care m-am uitat azi, si care mi-a placut foarte mult. Tin sa va spun doar ca e cu Anthony Hopkins si povestirea e scrisa de Stephen King. O frumusete de film. Gasiti un trailer aici.

Buna seara

Stiu, stiu, n-am mai scris de mult. Nu pot sa zic ca n-am avut timp. N-am avut chef. De atunci am fost la teatru, am mai citit o carte, am vazut vreo 2 filme faine, am fost la meci:D am mai tras vreo 2 betii, si cam atat. Saptamana asta o sa ma intalnesc, dupa multa vreme cu cineva foarte drag mie, si abia astept. Filme faine: Sex and Death 101, The Kit runners. In rest, numa bine tuturor.

sâmbătă

Luna amara - Ego nr. 4

Bestial concert aseara in jazz. Nu am mai vazut niciodata asa multa lume sub pod, iar avand in vedere ca de vreo 2 ani nu ratez nici un concert cat de cat interesant de p-acolo, eu zic ca-i mare lucru. Bravo Luna amara si va asteptam mai des.

joi

Hmmm...

Deci, sa ne intelegem...forta axiala si taietoare se calculeaza doar in reazeme si unde exista forte concentrate.

Demiurga

Prin ochii ei

trec mirosurile scârnave ale

nucleilor descompuşi de vibraţia

undelor contondente asupra organismului

animat de pătrunderea

în apele Uitării

Spre viaţă.

Nările ei pătrund

ivirea zorilor metalice deasupra

pădurilor pline cu cadavre disipate

în voma frunzelor,

provocată de şoaptele

meduzelor sită

În nefiinţă.

Sânii ei crescând

Din Mine.

miercuri

WTF???

Azi era ziua cea mare: IPR si Kultur Shock. Da bineinteles ca trebuia s-o dau in bara, again... mi-o trebuit mie fotbal dimineata. O intrat unu mai aiurea, mi-o futut glezna, si pula pogo la concert. Bine ca nu-s superstitios. Da oricum, toate-mi ies pe invers in ultima vreme.
P.S. Singuru lucru bun e ca urmeaza ziua mea... si mai e unu, da pe ala nu vi-l spun :P

luni

Apropo de poze

Daca va plac pozele mele, mai multe gasiti aici.

O zi foarte proasta

Trebuie sa ma credeti pe cuvant. O zi de toata jena. Fain afara. Ziua meciului. Bausem toata noaptea trecuta. Nu eram deloc mahmur (singura chestie buna pe ziua de azi). Visele mi-au fost spulberate iar Poli o jucat de toata jena. Ma gandeam sa inchei ziua cu un post pe masura. Noapte buna.
P.S. Daca aveti persoana iubita langa voi, va rog s-o pupati, o sa ma faca sa ma simt mai bine.

Glowing desert

Primul secol dupa Beatrice - Amin Maalouf

Un extraordinar roman de anticipatie hranit cu toate spaimele prezentului
Le Monde

Sunt partial de acord cu afirmatia de mai sus. Adica, e un roman foarte bun de anticipatie, hranit cu unele dintre spaimele prezentului. Subiectul e super interesant, s-ar putea scrie mult pe marginea lui, singura mea obiectie se refera la stilul autorului, care nu m-a prea prins, to say the least. E o carte care merita citita pentru subiectul pe care-l prezinta si nu pentru modalitatea in care-o face. Daca aveti de gand sa o cititi, raspunde-ti-va (sincer) la o intrebare: Daca ati putea alege sexul copilului dumneavoastra, care ar fi acesta?
Dupa cum v-am obisnuit, o piesa ca sa va pice bine cartea.

Soundgarden - Black Hole Sun

Videoclip fainut si piesa pe masura. Sa zicem ca-i piesa zilei/saptamanii, ca tot se poarta.

duminică

pe bune/pe invers - Adrian Schiop

Foarte nasoala cartea. Nu vreau sa scriu mai mult, fiindca s-ar putea spune ca-s rau. Da' oricum, n-am mai injurat de mult pe cineva la fel de mult ca pe Schiop. Daca vreti o mostra de carte scrisa doar pentru ca autorul nu mai avea bani de bautura, va rog sa mi-o cereti. Daca intro luna n-o vrea nimeni, ii dau foc, sau o arunc in Bega, sau la cosul de gunoi, sau in jandarmii de la meci. Sau ma fac terorist intelectual, si-o las pe-o banca langa Universitatea de Vest.

The new generation

Mda, o fost faina vacanta, scurta, toate cele. Am reusit sa ma intalnesc si cu fostii colegi de liceu. A iesit din nou la iveala un subiect comun, as zice eu, tuturor generatiilor de-a lungul anilor. Cu toate astea, reuseste sa ma amuze de fiecare data, avand in vedere ca se abordeaza cu aceeasi mina trista, de parca ar fi vorba de sfarsitul lumii. Nu stiu daca ati observat, dar intotdeauna generatiile mai mici sunt privite intotdeauna cu suspiciune, cu neincredere, chiar cu dispret din partea unora. In cazul colegilor mei, acest subiect a fost impus de profesorii de liceu, care nu incetau sa-i faca cu ou si cu otet pe cei mai mici, de parca ar fi o sleahta de anticristi. Desi, daca-mi aduc bine aminte, noua ni-i laudau tot timpul pe cei mai mari. Anyway, inclin sa cred ca tine de psihologia profesorilor de-a denigra generatiile "new". Ce nu inteleg eu, e de ce colegii mei adopta aceasta atitudine. Generatiile se schimba, gusturile se schimba, iar daca n-ar fi asa, lumea ar fi mult mai plictisitoare. Dupa 89' o noua cultura a inceput sa se impuna si la noi, cea a banilor. Nimeni n-a scapat de influenta ei, oricat ne-ar placea sa credem asta. Parintii s-au schimbat, copiii si chiar profesorii s-au schimbat, nimic nu mai e la fel, iar asta nu e neaparat rau. Fiecare generatie trebuie sa-si gaseasca propria cale, oricat de neobisnuita ar fi aceasta, si oricate infarcturi ar produce profesorilor sau parintilor. Stiu, o sa-mi vina si mie randul, o sa fiu si eu oripilat candva de ce-o sa faca "cei mici". Sper doar sa fiu socat si de stashurile de iarba pe care-o sa le gasesc la ei, nu de alta, da' sa nu mai dau bani pe calmante.

vineri

Gata sesiunea

Fac pauza de o saptamana, e vacanta, mai vorbim dupa, sper sa am multe carti despre care sa scriu. Apropo de sesiune, mi-se parea mie ca topografia e pe invers, da' nici chiar asa.

joi

Politica

Ceea ce scriu acum, o sa li se para foarte ciudat fostilor mei colegi de liceu. Colegilor mei de faculta o sa li se para normal, iar pentru restu' n-o sa aiba importanta prea mare, asa ca va recomand sa ascultati mai bine piesa asta:


Deci, ca sa fie foarte clar: Nu ma intereseaza politica!!! Desi multi credeau ca o sa intru in politica (cei care ma cunosc mai demult), chestia asta nu mai e de actualitate. Le multumesc tuturor celora care mi-au promis votul, si sper ca nu-i dezamagesc, dar n-o sa aiba ocazia sa mi-l acorde. O sa ma intrebati de ce nu vreau sa mai am de-a face cu politica, si de ce nu ma intereseaza tot ce se discuta si se dezbate in parlament, sau la tv, sau mai stiu io pe unde: Fiindca am ajuns sa consider politica o mare tampenie, unde nu conteaza de ce esti in stare, doctrina unui partid are prea putina importanta, si tot ceea ce conteaza e pe cine cunosti, si cati bani/voturi poti sa aduci pentru partid. Stiu, sunt un ignorant, un inconstient, politica conduce tot, si se pare ca toti ar trebui sa conducem, sau macar sa avem ceva de spus. Nobody gives a fuck for what we have to say. Ar trebui sa faci mult prea multe compromisuri pentru a avea un cuvant de spus, si asta in conditiile in care vei mai dori s-o faci. Politica, coruptia, banii, puterea, tot ce se invarte in jurul partidelor politice, ajung sa te subjuge. Cum am mai spus, pentru a ajunge cineva in politica, trebuie sa faci compromisuri, multe. Facand asta, ajungi dator unuia, sau altuia, pe care ceea ce vrei tu sa spui, s-ar putea sa-i deranjeze. Asta n-ar fi mare lucru, da' poate mai ai nevoie de oamenii aia, si nu vrei sa pierzi sustinerea lor, si atunci lucrurile se complica. Asa ca, ajungand in pozitia in care ti-ai putea exprima punctul de vedere, nu mai poti, din cauza altora. Luand varianta cea mai putin probabila, insa cea mai favorabila, ajungi in postura de-a putea sa spui ceea ce crezi cu adevarat, si chiar o faci. Sunt multi ajunsi in ipostaza asta, insa majoritatea sunt luati la misto si nu reusesc sa adune simpatii in jurul lor astfel incat sa-si faca auzita vocea. Totul se reduce la o singura intrebare: Cine sunt cei care ajung sa faca jocurile in politica, idealistii impartiali, sau oamenii politici dispusi sa se modeleze in functie de interese?
O sa mi-se spuna ca daca toti vor gandi ca mine, o sa ajungem iar sub vreo dictatura. Imi vine sa mor de ras. Chiar de aceea va rog sa va implicati in politica, sa fiti activi, sa mergeti la sedinte, sa intocmiti planuri, sa tineti strans fraiele tarii, si sa ma lasati pe mine sa citesc, sa ascult muzica, sa merg la concerte, sa-mi beau berea mea de zi cu zi, si sa invat pentru examene (ultima chestie e doar asa, ca sa nu fiu considerat anarhist) . Adaptand proverbul englezesc: Sunt prea sarac ca sa cumpar chestii ieftine, eu as zice ca am prea putin timp ca sa ma ocup de chestiuni "importante".
Daca ati ajuns sa cititi pana aici, va mai recomand o piesa:

miercuri

Eseu despre orbire - Jose Saramago

Is cam in urma cu cititul, dar am reusit totusi sa termin Eseu despre orbire. Voi face o obisnuinta din a lasa si piesa pe care am ascultat-o (predominant) in timp ce citeam cartea, pentru a va induce atmosfera traita de mine. De aceasta data a fost Marilyn Manson - Heart shaped glasses:

Cartea e, sa zicem, interesanta. N-am mai citit nimic de acest autor, si am auzit si bune si rele. A mea va fi buna:P E un roman mai mult decat fantezist, beneficiind de-o idee geniala: Toti oamenii orbesc, in afara de sotia unui medic. Orbirea apare treptat, astfel incat se incearca luarea unor masuri, total nepotrivite. Accentul se pune pe modalitatea in care oamenii reactioneaza in fata unei iminente, posibile orbiri, cat si valorile pe care le adopta in urma "imbolnavirii". Devine pe alocuri scarbos, si asta fara a fi prea explicit, ceea ce eu consider a fi mare lucru. Finalul mi s-a parut foarte deplasat (n-o sa va spun de ce, dar are legatura cu grotescul care se degaja din restul romanului). Per total, e o lectura care merita, care socheaza si care ridica multe semne de intrebare, apropo de natura umana.

luni

Ce zi de kkt

Nu vroiam sa zic chestia asta, da chiar a fost o zi nasoala. Foarte obositoare, primul meu examen oral (la faculta), nasoleala. Da am trecut cu bine si de asta, mai am doar un examen. Si nu pot sa nu ma gandesc ca imediat incepe semestru' 2:(( De ce??? De ce nu poate fi vacanta asta un pic mai lunga?? Vreo greva, ceva?? NU?? Hmmm....Nashpa. Oricum, in seara asta tre' sa ies in oras.

duminică

Fuckin' dream

Nu stiu cand a inceput, dar o tine intruna. Visez ca ma bat pe strada...cu politistii comunitari. Si ma trezesc razand. Ma distreaza la culme chestia asta, da nu stiu de ce. Nu-mi amintesc motivele pentru care ma bat cu ei, da' se intampla intotdeauna in Doja. Oricum mi-se par destul de neputinciosi majoritatea comunitarilor. Chiar ma gandeam, ce trebuie sa faci ca sa ajungi politist comunitar? In vara la concertul Uriah Heep a fost o faza haioasa. Eram cam pilit asa, si un comunitar tot incerca sa ne tina, sa nu ne apropiem de scena. Si era asa firav saracu, nu cred ca avea mai mult de 18, 19 ani. Eu tot incercam sa-l introduc in atmosfera (mda, poate eram mai mult decat pilit), si el zambea speriat. Pe bune acuma, ce rost are sa angajezi ca agenti de paza si protectie oameni carora le e frica de propria umbra? Sau daca tot ii angajezi, pune-i sa traga de fiare, sau ceva, baga-i la instructie un an sau doi. Ma intreb ce se intampla cu saracu' daca era un concert de hardcore...

sâmbătă

Black Sabbath - Lady Evil


Ieri am revazut Heavy - The Story Of Metal, si mi-am adus aminte de Black Sabbath, asa ca am ascultat un pic, si am redescoperit piesa asta. De ce Lady Evil? That's why:
There's a lady they say who needs the darkness
she can't face the light
Lady Evil, evil
she's a magical, mystical woman

Lady Evil, evil in my mind
She's queen of the night

vineri

Irvine Welsh

Irvine Welsh s-a nascut la Edinburgh, in 1958. Dupa terminarea scolii, a plecat la Londra, unde a studiat informatica, dar a si cintat la chitara intr-o trupa de punk, a colaborat ca jurnalist pentru revista Loaded si pentru The Guardian, pentru ca in 2003 sa initieze o rubrica la Daily Telegraph. Si-a mentinut totodata preocuparile muzicale si, dupa ce a inregistrat o piesa cu formatia Primal Scream, a aparut pe scena si ca DJ. Primul lui roman, Trainspotting, apare in 1993, urmat de o colectie de povestiri, The Acid House, publicata in 1994. Seria succeselor se continua cu Marabou Stork Nightmares (1995), Filth (1998), Glue (2001), Porno (2002) – continuare a romanului Trainspotting. Pe linga trei nuvele reunite in volumul Ecstasy: Three Tales of Chemical Romance (1996), Irvine Welsh a publicat si dramaturgie: Headstate (1994) si You’ll Have Had Your Hole (1998). Trainspotting a fost ecranizat in 1996 de catre regizorul Danny Boyle, devenind unul dintre filmele-cult ale anilor ’90. Acid House a fost adaptat cinematografic in 1998, de catre Paul McGuigan. In 1996, Welsh a cistigat Scottish Arts Council Book Award pentru Trainspotting, iar in 2002, Saltire Society Scottish Book of the Year Award pentru Porno. La Editura Polirom au fost traduse romanele: Trainspotting (2006) si Jeg (2006).

Articol preluat de aici.

Dupa ce am vazut Trainspotting (filmul), acu multi ani, am tot cautat vreo carte de-a lui Irvine Welsh, insa fara succes. Cand am pus in sfarsit mana pe Trainspotting am fost foarte nerabdator, dornic sa fac o comparatie intre film si carte. Din pacate cartea m-a dezamagit, din perspectiva filmului. E prima data cand mi s-a intamplat asta, poate fiindca am vazut filmul de prea multe ori si eram de-a dreptul fascinat, nu doar de poveste, cat si de modul in care a fost ecranizata. Cu toate acestea, am fost din nou foarte incantat cand am reusit sa pun mana pe Jeg. Dupa ce am citit cartea respectiva, m-am felicitat ca n-am cumparat-o, si asta nu fiindca nu mi-ar fi placut. Cartea este foarte interesanta, captivanta, avand o poveste bine inchegata, si fiind asezonata cu o multitudine de subtilitati. Singura ei problema, sau cel putin eu asa o consider, e limbajul. OK, am citit multe carti in care aparea un limbaj mai explicit, am citit multe carti in care se injura mult, dar cartea asta depaseste orice limita. Se injura in prostie, se injura gratuit, fiecare pagina are cel putin o injuratura. Parca ar fi versuri de Parazitii, sau alte chestii de genu'. Daca acest fel de limbaj nu va deranjeaza, v-o recomand. Inca mai astept continuarea de la Trainspotting, desi ma indoiesc ca va aparea curand, asta deoarece a fost in pregatire la Polirom anul trecut, si totusi n-a iesit inca, ceea ce inseamna c-a fost abandonat proiectul. Pacat.

Efemeritate

Târâtă

prin cenuşa unui stol de phoenicşi

viaţa însăşi tânjeşte

la reîncarnarea în moarte,

a cărei putrezire incandescentă

înglobează mai multă viaţă

decât viaţa însăşi.

Prin viaţă

şi prin blazarea condensului neuronal

expandată în implozia cerebrală

este provocată risipirea

florilor de cireş.

marți

In supa miso - Ryu Murakami

E cea de-a treia carte a lui Ryu Murakami pe care o citesc, dupa Albastru nemarginit,... si Extasy. Am inceput-o aseara, ca fiind pauza dintre reprizele de invatat pentru examenul de azi. Cu greu am mai reusit s-o las din mana, ceea ce nu mi s-a intamplat cu celelalte titluri ale lui Murakami. Bineinteles, e plina de sex, droguri mai putin, si un anumit soi de violenta. Desi ati putea spune ca nu-s niste ingrediente pentru o capodopera literara, si, in mod normal v-as da dreptate, in acest caz trebuie sa va contrazic, deoarece in momentul in care relateaza despre industria sexului din Tokyo, o face cu atata seninatate, incat te face sa crezi ca vorbeste despre vreun lant de magazine McDonalds sau KFC, sau despre orice alta chestie inofensiva si de la sine inteleasa. Pe langa aceste elemente general valabile in cartile sale, lectura de fata a reusit sa introduca crima si sadismul printre bolile moderne de care fiecare dintre noi am putea fi banuiti, iar motivul acestei infestari ar fi urmatorul:
Daca nu traiesti pastrandu-ti corpul si creierul active, ajungi, chiar daca esti copil, intr-o stare similara cu dementa senila. Circulatia sangelui in creier scade treptat.[...] Oamenii au inventat fel de fel de lucruri ca sa previna asa ceva[...] Dar pana la urma nu exista atat de multe cai de a preveni dementa senila. In special copiii sunt vulnerabili, pentru ca nu au prea multe optiuni. Peste tot in lume viata oamenilor e controlata din ce in ce mai strict si din cauza asta cred ca or sa apara din ce in ce mai multi indivizi ca mine.
Ma rezum la atat, restul va las sa descoperiti singuri, si va promit ca daca o incepeti, o s-o duceti sigur pana la capat, in cel mai scurt timp posibil.
P.S. Pentru a obtine acelasi rezultat ca si mine, va recomand si ambianta sonora: Negura Bunget, ultimul album, Om; din care-mi permit sa postez o mostra

luni

Atar Kemen

Trecută
prin filtrul raţiunii
Partea iubirii
Aprinsă
De electroni fulgerători
Provoacă silă
porumbeilor iernatici
A căror aripi se deschid
spre ea.
Aripile
Fumegânde aşezate pe morminte
Neagă existenţa iadului
pecetluind
O postrutină
veşnică
Ce duce
spre aceeaşi scânteie.

duminică

Implant pentru refuz



trupa mea preferata, de multi ani, respect IPR, cuvintele sunt de prisos.

Schimb de carti

Mda, deci azi am fost la schimb de carti- timisoara, nu credeam ca o sa-mi placa atat de mult, si totusi, asta s-a-ntamplat; nu cred c-o sa mai ratez vreo editie. Daca vreti sa ma intrebati ce mi-a placut, o sa va spun doar atat: Multe carti, si multi oameni care sunt dispusi sa-si discute parerile despre fiecare carte citita. Pentru mine inseamna enorm, chiar tot ceea ce am nevoie in momentul de fata. Va multumesc tuturor care ati fost, iar pe restul va invit calduros.

sâmbătă

Fanghorn forest



Walking through the forest of the living dead...

vineri

Fii binecuvantat, domnule Rosewater - Kurt Vonnegut

Am reusit sa citesc Fii binecuvantat, domnule Rosewater - Kurt Vonnegut si vreau sa va impartasesc cateva impresii:
1. Mi-a placut subiectul de ansamblu, adica al milionarilor americani, desi sunt convins ca au existat unele exagerari in cosmetizarea personajelor (desigur, in afara de Eliot).
2. Mi-au placut mai multe personaje, atat actiunile lor, cat si modul in care au fost construite, desi se incadreaza in anumite tipare.
3. Imi place aparitia lui Kilgore Trout, a carui nume imi parea foarte cunoscut, desi nu-l mai citisem pe Vonnegut.
4. Cel mai mult mi-a placut finalul, si consider ca asa trebuie sa se comporte orice nebun responsabil.

Part 2

Din fericire alcoolul isi facuse treaba…stiati ca fantomele nu suporta alcoolul? Stiati ca la fel ca apa sfintita pentru vampiri, alcoolul are un efect distructiv asupra fantomelor? Singurele fantome care suporta alcoolul, sunt, paradoxal cele ale copilariei. Exista un singur motiv pentru care copiii nu beau alcool. Fericirea. Asta naste alcoolul, fericire. Plutea deasupra tuturor. Nu eram multi. Cativa prieteni, care s-au strans in cetatea creatiei, pentru a sarbatori un camarad, un frate de arme.Desi era o ea. Era o sora. Era sora.

Dupa inevitabilele discutii laice, ce-ai mai filmat? Cu cine te-ai mai intalnit? Respectiv, ai mai luat vreo nota? Vreun partial, ceva? Ce face tampitu’ de Negrea, te pica? A urmat o serie indelungata de absorbire, de diluare a ratiunii, a nevoilor, a tot ce ne tinea ancorati in realitate: Un rand de vodka, te rog… cu gheata.

Fara sa-mi dau seama, ea ma astepta. Ma privea. Ce motiv avea sa ma priveasca? Cu ce ieseam in evidenta? Sa nu-si fi facut efectul blazarea educativa??? Nu fac inca parte din turma? Si totusi, fara sa-I fi vazut vreodata, ii simteam. Ma ardeau. Cum reusea? Ii invadasem teritoriul? A, da… asta era. Cat de prost, de visator, de naiv as putea fi, incat sa cred ca prezenta mea conta mai mult decat un ghimpe in coaste? Scaunul meu era prea aproape. Aproape de ea? In ea? Asta nu avea nici o importanta, nici eu de altfel. E absurd sa crezi ca pentru oameni contezi, atata timp cat nu-I deranjezi, atata timp cat nu-I obligi sa-si schimbe starea de miscare sau repaos. Fizica dracului!!! De ce? De ce nu ma pot debarasa de ceea ce trebuie sa stiu? De ce nu am doua creiere? De ce nu am hard si procesor? Candva trebuie sa descoperim o modalitate de a separa creierul, in asa fel incat ceea ce stim sa nu ne afecteze imaginatia. Oamenii trebuie sa viseze, nu sa cunoasca, nu sa acumuleze informatie. Eram curios. Cum puteam s-o deranjez chiar asa? Erau totusi vreo 10 cm intre noi. Nici macar nu statea cu fata la mine. Facea totusi un efort, se intorcea, ma privea. Eu speram ca pe mine. N-o sa aflu niciodata si asta nu fiindca n-as putea, ci fiindca nu mai conteaza. Era acolo. M-am intors, mai mult din curiozitate decat din orice alt motiv. Atunci i-am vazut, si am ajuns sa inteleg. Nu ma ardeau, ma inghetau. Atat de intens, de glaciar, de inuman. Asa era albastrul ochilor ei. Am ramas 3 secunde blocat. Ea se uita la mine, prin mine, se uita prin tot ce vroia. Cine ar fi putut s-o opreasca? Eu sigur nu. Te rog, uita-te la mine. Prin mine. Peste mine. Uita-te, o faci bine.

miercuri

Jonathan Coe

Jonathan Coe (n. 1961, Birmingham) a studiat la Trinity College, Cambridge, luindu-si apoi doctoratul la Warwick University. Inainte de a se dedica scrisului, a predat poezie engleza la Warwick University si a compus muzica de jazz. Primele sale romane – Femeia intimplatoare (1987), Un strop de dragoste (1989) si Piticii mortii (1990) – impun fulgerator un nou star al literaturii britanice contemporane. O veselie debordanta, dincolo de care mocnesc tristeti grele si un cinism cum numai Albionul stie sa produca. O arta a scrisului prin care ni se aminteste ca ne aflam in patria lui Fowles si Ishiguro. Romanul care l-a propulsat pe Jonathan Coe in topul celor mai importanti romancieri britanici este Ce mai hacuiala! (1994, pentru care a primit prestigioasele John Llewelyn Rhys Prize in Anglia si Le Prix du Meilleur Livre Etranger in Franta), satira plina de spirit atit la adresa politicii duse de Margaret Thatcher in anii ’80, cit si a societatii de consum. De acelasi autor, la Editura Polirom au aparut romanele: Casa somnului (2001), Clubul putregaiurilor (2004), Cercul inchis (2006) si Piticii mortii (2006).

Articol preluat de aici.

Inca un autor din seria celor foarte dragi mie, si va recomand in special Casa somnului, Clubul putregaiurilor si Cercul inchis. Casa somnului are niste substraturi destul de socante, de aceea va rog sa fiti foarte atenti la subtilitati, mai mult decat la povestea principala. Clubul putregaiurilor si Cercul inchis sunt legate, in prima fiind prezentata copilaria, iar in ceea de-a doua maturitatea acelorasi eroi; o sa va puna pe ganduri anumite schimbari de mentalitate si modelarea unor personalitati cu totul altfel decat v-ati fi asteptat. Va recomand sa le cititi la scurt timp una dupa cealalta, pentru a prinde toate nuantele. Din pacate eu am citit Cercul inchis la un an dupa Clubul putregaiurilor, si a trebuit s-o recitesc pe prima, pentru a simtii intradevar maiestria lui Coe.

marți

What the hardcore scene is about


Hmmm...oare asa o fi? Din pacate da. Cu toate acestea, mai sunt unele redute de true hardcore, vanataile mele de la ultimul concert pot confirma asta. Totusi, unele formatii de hardcore, canta atat de prost, incat nu poti sa faci mosheala la concertele lor. Stiu, suna ciudat, dar la ultimul concert am observat ca am nevoie de o oarecare muzicalitate, de o calitate a muzicii si a sunetului pentru a face pogo (si sa nu-mi spuneti ca n-am baut suficient, fiindca am facut-o). Chiar daca eram nerabdator sa-i ascult pe localnicii care deschideau ostilitatile, am fost foarte dezamagit. Nu mi s-a mai intamplat pana acuma sa vreau sa fac pogo, dar sa nu pot.
But still, la 3 piese distanta cand au inceput sa cante clujenii de la Godmode, nu mai puteam sa stau locului. Clar muzica era de vina. Asa ca, va prezint mai jos cea mai cunoscuta piesa a baietilor de la Godmode, All My Friends (are Gods).




Eficienţa este Magia Capetelor Pătrate

Surâsul aburind
al pastilelor închise în sanatoriul nuclear
o ia razna,
stârnind o rezonanţă criptică,
pecetluită de migrenele întâi-născute
ale raţiunii fetusului sinucigaş.
În comparaţie cu periplul său
nebunesc între terminaţiile nervoase,
vastitatea cerebrală se aseamănă vidului gelatinos
al visului,
unde auzul şi mirosul sunt atrofiate,
laolaltă cu celelalte simţuri,
tronul fiind ocupat de voinţă,
sub îndrumarea imediată
a imaginaţiei.
La ce s-o fi referind relativitatea spaţio-temporală
a visării?
Aţi visat vreodată
un fizician?
Spuneţi-mi, vă rog,
CE FĂCEA?

luni

Last hope - under the flag



"Bulgar display of power!" - asta ca sa citez ceea ce scria pe afisul lor si care este deasemenea o fraza pe marginea careia m-am certat un pic cu un prieten, care zicea ca-i o blasfemie. Eu nu am fost de acord, ascultati, and tell me what you think.

Caaaaarti!!!

Pfoai, azi is foooarte happy:D Mi-am luat o tona de carti, again. De fiecare data cand ma simt aiurea, imi cumpar carti, si-mi revin:D Hai sa va zic ce carti mi-am luat (o sa dureze ceva:P):

Mostenitorii Securitatii - Marius Oprea (Mi s-o parut foarte interesant titlul, am frunzarit-o putin, si am observat niste chestii destul de faine, cum ar fi:
Daca in cazul elitei comuniste "reeducarea" in spiritul valorilor comuniste s-a incheiat nu doar cu o capitulare, ci cu o dezertare aproape in bloc in tabara capitalista, multimea membrilor obisnuiti de partid a serbat public despartire de comunism in scene simbolice de ardere a carnetului rosu cu secera si ciocanul...)
Primul secol dupa Beatrice - Amin Maalouf (Sincer sa fiu, cand am ajuns acasa nici nu mi-am amintit sa fi cumparat cartea asta...da ce sa-i faci, erau reduceri mari:p)

Blazare - Petre Barbu (Roman romanesc, din colectia Ego, considerat destul de "dark", si are si referinte pozitive din partea lui Dan C. Mihailescu, ceea ce chiar ma surprinde)

Cartea iluziilor - Paul Auster (Asta pare genu de roman plin de fobii, ceva a la Palahniuck (doar ca fara umorul de rigoare), sper sa-mi placa)

Fii binecuvantat, domnule Rosewater - Kurt Vonnegut (Am tot auzit de Vonnegut, dar n-am citit nimic scris de el, se pare c-a venit momentul sa incerc. Avand in vedere ca este considerat mai bun decat Salinger si Palahniuck (2 dintre cei mai tari - in opinia mea), sper sa nu ma dezamageasca)

Marele Gatsby - F. Scott Fitzgerald (Nu cred ca mai are nevoie de vreo prezentare; am luat cartea fiindca mi-a placut foarte mult prin liceu si n-o aveam in biblioteca. Pentru cei care nu stiu este una dintre cartile de capatai ale literaturii americane, si surprinzator faptul ca e chiar foooarte buna, in comparatie cu majoritatea cartilor "de capatai" a americanilor)

Fanionul rosu - Radu Paraschivescu (Vroiam ceva amuzant; cartea era violeta, imi place Paraschivescu)

Mda, cam astea-s achizitiile mele pe astazi. Stiu, o sa ziceti, ai de capu meu, ce de bani are omu asta; si asta doar fiindca toata lumea se plange cat de scumpe is cartile, si cat de saraci suntem, si cum studentii nu-si permit sa-si cumpere carti. Trebuie sa va dezamagesc. Aceste 7 carti, deci...7 carti, le-am cumparat la pretul a 8 Carlsberguri baute in oras. Vreo 40 de lei. O sa ziceti, pfoai, 8 Carlsberguri frate!! Dar va intreb, beti mai putin de 8 beri, la o tura ca lumea de baut? Ma indoiesc, asa ca, s-o luam altfel: Sunt totusi 7 carti, care te ajuta la orice mai mult decat 8 beri, chiar si la agatat:P

Apropo de pretul cartilor, o sa ziceti: Ok, ai luat 7 carti la reducere. Normal, foarte rar imi cumpar carti care nu sunt la reducere, si asta doar cand e vorba de vreunul din romancierii mei preferati (McEwan, Hornby, J. Coe, Nothomb, Palahniuck, Fowles, ). Da, sunt de acord ca e aiurea sa dai 60 de lei pe Versurile satanice - Salman Rushdie. Dar hai sa va zic un secret, doar fitzosii tin la moda in literatura, sau cei care si-o permit, sau cei care au prieteni care si-o permit, sau cei care au acces la o biblioteca suficient de dotata incat sa le-o permita. Pana cand o sa am parte de asa ceva, citesc tot ce prind la reduceri, iar cand o sa am bani, o sa ma rup in carti de fitze (apropo, Versetele s-au vandut in 2 ore; deci in 2 ore, toate cartile din tara s-au vandut, la un pret de 60 lei/carte. Mi-se pare o tampenie, avand in vedere ca librariile sunt pline de alte carti de Rushdie, care nici macar nu sunt grozave, si m-ar mira ca aceasta sa iasa din linia generala. Inca o dovada: Romania e o tara de fitze!!)




Creasta cocosului


Cei care stiti unde e, sunteti niste norocosi, cei care nu, puteti sa ma intrebati:P

sâmbătă

Nick Hornby

Nick Hornby s-a nascut in 1957 la Maidenhead, Anglia. A studiat si apoi a predat la Cambridge, a lucrat ca jurnalist independent. Va cunoaste un succes rasunator chiar cu romanul de debut, Febra stadioanelor, publicat in 1992 (Editura Polirom, 2004). In 1995, un alt roman al sau devine imediat bestseller – High Fidelity (Editura Polirom, 2005), al carui narator, obsedat de muzica pop, isi interpreteaza experientele prin intermediul ei si isi organizeaza trecutul dupa modelul topurilor ei. Romanul High Fidelity a fost ecranizat in anul 2000 de regizorul Stephen Frears, cu John Cusack in rolul principal. In 1998 ii apare romanul Totul despre baieti, care a stat si el la baza unui film de succes, cu Hugh Grant si Rachel Weisz. Cum sa fii bun (2001, recompensat cu prestigiosul WH Smith Award for Fiction) – o comedie despre viata de familie si o investigare foarte serioasa a dilemei: „Ce mai inseamna sa traiesti o viata buna ?” – este primul lui roman scris din punctul de vedere al unui personaj feminin. Nick Hornby a mai editat volumul De vorba cu ingerul, cu povestiri de Helen Fielding, Roddy Doyle, Irvine Welsh si altii, a publicat o culegere de eseuri despre fotbal, Anul meu preferat (1993), si o culegere de eseuri despre muzica, 31 de cintece (2003). A fost critic muzical la revista New Yorker si, in 1999, a primit E.M. Forster Award din partea Academiei Americane de Arte si Litere.

Articol preluat de aici.

Va recomand toate cele 4 romane, in special Febra stadioanelor si Totul despre baieti (titlul v-ar putea induce in eroare:P fetelor, sa stiti ca n-o sa aflati nimic "interesant"). Cred ca orice microbist ar trebui sa citeasca Febra stadioanelor, ca sa stie cat de departe se poate merge, si daca chiar ar dori sa ajunga atat de departe; au existat si 2 ecranizari, una englezeasca, destul de ok, si una facuta de americani, unde fotbalul e inlocuit de baseball, ceea ce mi s-a parut stupid. Oricum, ideea de baza a cartii e ca fotbalul trebuie consumat cu moderatie.

vineri

Functia filozofica

Veşnicia clipei
duce la uitare
în aceeaşi măsură în care
exponenţiala tinde la infinit.
O fi-nsemnând
clipa infinitate,
în aceeaşi măsură în care se
uită exponenţiala?

joi

Pantera - Primal Concrete Sledge(live from Moscow 91)



Cand ascultati piesa, ganditi-va la locatia in care s-a tinut concertul, si in ce moment al istoriei s-a intamplat asta.

Despre "Voi continua..."

Tagul respectiv contine o incercare scriitoriceasca de-a mea... una din multele pe care n-o sa le finalizez niciodata... sau prima pe care voi indrazni sa zabovesc cuficient de mult. Only time will tell.

Part 1

Gandurile mi se perindau aiurea, incolacindu-se printre formule matematice, fibre de carbon si alte preocupari efemere impuse de sistemul educativ. Nu vroiam sa fiu inchistat intr-un tipar. Niciodata nu am vrut asta. Intotdeauna speram sa pot visa la infinit, sa cred tot, sa nu demonstrez nimic, sa iau tot ce se intampla asa cum e, sa iubesc cat mai intens, chiar daca asta insemna suferinta in aceleasi proportii. Ca marile iubiri se transforma in imense suferinte stie oricine; ceea ce astept de la lume sa-mi spuna, e de ce infimele iubiri ajung sa te faca sa suferi? Oare dumnezeu e iubire sau suferinta? Frustrante intrebari, ale caror raspunsuri n-ar avea cum altfel sa fie.
Ziua cea mare. Ziua ei. O noua etapa din viata ei va incepe. Va deveni mai matura? Va reusi sa stabileasca sensul, motivul, idealizarea existentei noastre, a freamatului nostru intens? Eu sper ca da. Si sper ca, acea indelungata cautare si-a gasit finalul, desi nu e un final, e un inceput. Si acel inceput ar putea incepe, sau nu – chiar azi. Desi initial cadrul se arata prielnic, vechii ei monstri au renascut, putand compromite tot!!! cum ar putea niste monstri antici, ingropati sa compromita tot? Oare nu erau antici? sau nu erau ingropati? Erau niste fantome, plutind in limfa, care asteptau sa iasa la suprafata, sa agate tot binele, si sa-l inece in uitare, in conservatorism, in lipsa de maleabilitate.

miercuri

Amelie Nothomb

Amelie Nothomb s-a nascut in 1967 la Kobe (Japonia). Este fiica unui ambasador belgian si nepoata omului politic Charles-Ferdinand Nothomb, descendenta unei ilustre familii bruxelleze care a adus provincia Luxemburg regatului Belgiei. Copilaria si adolescenta ei sint de fapt o lunga calatorie prin lume, cu opriri mereu provizorii: isi petrece primii trei ani de viata in Japonia, urmeaza China (Beijing), S.U.A. (New York), Bangladesh, Birmania, Laos. In 1984, isi incepe la Universite Libre de Bruxelles studiile de filologie. De zece ani, in fiecare toamna, publica un roman, imediat trecut in fruntea listei de bestselleruri. Igiena asasinului (1992), prima ei carte, s-a vindut in sute de mii de exemplare. Adolescenta anorexica, Amelie marturiseste ca abia la treizeci si patru de ani a reusit sa se accepte „fizic”, vindecindu-se printr-o bulimie... a cititului si a scrisului. Tradusa peste tot in lume, invitata de mai multe ori la „Bouillon de culture”, celebra emisiune a lui Bernard Pivot, Amelie Nothomb beneficiaza de un portret compus din superlative: „fenomen literar si mediatic”, „talent stupefiant”, „succes fenomenal”. La Editura Polirom au aparut: Igiena asasinului (2002), Uimire si cutremur (2002), Metafizica tuburilor (2004), Mercur (2004), Antichrista (2004), Dictionar Robert de nume proprii (2005), Sabotaj din iubire (2005), Biografia foamei (2006), Cosmetica dusmanului (2006), Uimire si cutremur (2006), Antichrista (2006), Catilinarele (2006), Acid sulfuric (2007), Atentat (2007) si Jurnalul Rindunicii (2007).

Articol preluat de aici.

Este una dintre scriitoarele mele preferate, si am destule motive pentru a fi indragostit de majoritatea cartilor ei. Unul dintre ele ar fi faptu ca is destul de scurte (maxim 5 ore de citit), deci termin cartea in aceeasi zi, nu se dilueaza subiectul, nu pierd din detalii. Un alt aspect mai mult decat pozitiv este originalitatea si neprevazutul intamplarilor, a sentimentelor pe care le descrie. Dupa cum probabil ati observat, am spus ca-mi plac majoritatea cartilor ei, deci are si niste opere mai putin reusite. O sa vi-le spun pe cele care imi plac, si va dati voi seama ce sa nu cititi: Igiena asasinului, Antichrista, Mercur, Atentat, Jurnalul randunicii, Metafizica tuburilor, Dictionar Robert de nume proprii, Cosmetica dusmanului, Acid sulfuric, Catiliniarele. Cu aceasta, va urez spor la citit:D

In the land of devils.

Nevermore - Believe in nothing




Una dintre trupele mele preferate de metal. Enjoy it!

The Almighty

Azi mi-am adus aminte din nou, cat de mult ma enerveaza oamenii gen Andrei Gheorghe, cei care detin adevarul absolut, cei care contesta orice si pe oricine. Si eu as fi ajuns la fel, e o traditie in familia mea. Ma felicit insa ca de ceva vreme mi-am dat seama ca e o aberatie, ca totu e mult mai complicat, ca toti suntem oameni (lame vorba asta, dar defineste cel mai bine ceea ce vreau sa scot in evidenta), ca exista intotdeauna cineva care stie mai multe, cineva care ne e superior. De aceea cred ca ar trebui sa fim mai temperati in caracterizarile pe care le facem celorlalti si sa recunoastem ca e posibil (prin absurd), sa nu avem intotdeauna dreptate. Avem obiceiul sa contestam persoanele publice pentru aproape orice actiune pe care o intreprind. Nu zic ca n-ar trebui sa scoatem in evidenta lucrurile nasoale, ceea ce vreau sa spun este ca multi dintre cei care arunca cu pietre, daca ar fi in pielea persoanei respective, poate ar face aceeasi "greseala".

marți

Nevermore

Picătură. Picături. Ploaie. Ploi?

Copac. Copaci. Pădure. Păduri?

Fiecărei picătură îi corespunde un copac,

Fiecărei picături corespunde un copaci,

Fiecărei ploaie un pădure,

Ploi, păduri?

Frunzele picăturii ţâşnesc din atomii de hidrogen,

fiindcă oricine ştie:

o picătură are mai multe frunze

decât rădăcini.

Mă plouă o pădure de picături.

Am luat o scândură de apă

şi mi-am făcut un acoperiş.

Ce ciudat,

pe jos e o pată de lemn.

O s-o ling cu fiecare ochi în parte

şi-o să-mi astâmpăr curiozitatea:

n-o să mă mai caţăr

pe nicio picătură,

ca să nu-i rup crengile.

O să-mi cumpăr o baltă de păduri

şi-o s-o las să crească

până umple o halbă.

Apoi am s-o tai,

am s-o dau din mână-n mână

şi voi închina

în sănătatea cuvântului.

Te-ai plimbat vreodată

într-o ploaie care pădure?

Copacii se-mbină,

se-mpreunează şi se divid,

în timp ce eu mă strecor

printre falnicele picături,

scuturându-mă de rumeguş.

Văd fum!

O picătură arde!

Cine a dat foc picăturii?

O voi stinge cu nişte crengi,

înainte să îngheţe,

înainte să îngheţe toată pădurea.

vineri

Finalitate?

Migrena vieţii desprinde

viitorul de trecut

intercalându-se

între cele 2 realităţi

ale existenţei.

Asemenea unui fulg,

de zăpadă ultravioletă

tinzând spre soare

individul face încercarea unei trăiri

abstracte,

fericite.

Înfipţi în prezent

de povara maturităţii

singura smulgere

implică

moartea plantei,

uscarea frunzelor,

progresul spiritului.

Campanie comunitara

Am observat ieri o chestie, ciudata, absurda, benefica. Nici nu stiu cum sa-i zic, sau cum s-o cataloghez, de aceea va las pe voi s-o faceti. Prin oras era plin de politisti comunitari. Prin parcuri si peste tot, saltau boschetari si vanzatori de pe la colturi. Pare o chestie benefica, dar sa vedeti comicul situatiei. Pe o banca erau 2 liceeni care se sarutau, si care au fost saltati pentru comportament indecent, parintii probabil vor primii o instiintare, si alte cele. Mie mi-se pare strigator la cer. Daca a aparut o lege care interzice sarutatul in public, eu ma mut in...Amsterdam.

Katie rulz

Una dintre piesele mele favorite de la Katie Melua:


E cineva caruia nu-i place domnishoara de fata?
Sunt unii care ar putea spune ca are trasaturi barbatesti, ca are pometi proeminenti, barbie patrata, sau alte cate si mai cate. Eu totusi cred ca este foarte frumoasa.
Is that weird?

Asa o fi?

Aud in fiecare zi ca-s un ciudat. Nu stiu daca e rau sau bine. Acuma incerc sa constientizez daca imi pasa sau nu. Sa nu credeti ca ciudatenia asta are intotdeauna aspecte negative. Exact asta e ceea ce ma contrariaza. De ce chestiile pe care le fac sau spun sunt (considerate) atat de ciudate? As vrea sa aflu parerea oricui tine sa si-o exprime, despre orice crede domnia sa ca ar fi/reprezenta un lucru/comportament ciudat. Nu ma astept la prea multe pareri, asa ca daca nu aveti chef sa-mi raspundeti, n-o sa fie nimeni dezamagit, n-o sa moara nici o floricica, si soarele o sa rasara in continuare.

Legenda

Ideea e ca eu o sa scriu tot felu de chestii p-aici. N-o sa bat nici un record de vizitatori, si chiar sper sa nu fie prea multi care sa intre. Si oricum, cei care intra o data e putin probabil sa mai intre inca o data. O sa va povestesc chestii despre cartile pe care le citesc, despre fazele de prin barurile pe unde zac destul de des, despre vernisaje, despre colegi (pe care n-o sa aflati cum ii cheama), despre orasul in care stau, despre persoanele pe care o sa le cunosc, despre tot ceea ce mi-se intampla interesant, despre ceea ce as vrea sa fac si nu fac, despre nu mai stiu, vad io pe parcurs.