Pfoaaaai

Asa n-am chef sa invat la rezi...

Vremuri

"Nu ne putem alege vremurile in care suntem obligati sa traim, in schimb le putem alege pe cele in care vrem sa traim" - Eginald Schlattner.
Acum stau si ma gandesc, in ce vremuri as vrea sa traiesc? Ce rol as vrea sa joc in acele timpuri? Intotdeauna am fost fascinat de Evul Mediu. Bineinteles, de cavalerii medievali, si nu de sclavii care lucrau la camp. De asemenea am fost intotdeauna atras de Londra anilor 1700. Insa nu cred ca as fi vrut sa fiu unul dintre miile de cersetori care existau atunci in Londra. Si lista poate continua. O dedicatie pe albumul meu din generala suna ceva de genu' : "Sa-ti fie dat sa traiesti vremuri interesante". Oare chiar asta vreau? Oare ce rol jucam noi in acesta "vreme"?
Eu nu cred ca joc nici un rol in alcatuirea lumii, si nici nu-mi doresc. Tot ce vreau e sa fiu propriul meu erou. Sa pot sa spun la sfarsitul fiecarei zile, saptamani, ca sunt multumit cu ce am realizat, chiar daca nimeni nu considera benefice actiunile mele.

P.S. As vrea ca vremurile in care traiesc sa nu mai fie atat de "interesante".

Aseara

Ziceam ca stau sa invat aseara, pentru kktu de restanta... dar dupa cum probabil va dati seama, nu mi-o prea iesit. Vroiam sa merg la Adrenaline Tour, but...lumea n-are bani. Din pacate. Oricum, alternativele au fost Zilele Basarabiei, unde trebuia sa cante urmatorii: Snails, Gandul matei si Alternosfera. Din pacate ultimii au fost inlocuiti cu Cei trei (jalnici). Acesti Cei trei (jalnici) au fost acompaniati de Snails, care le-au tinut isonul intru' totul. Anyway, noroc, mare noroc cu Gandul Matei, care au facut sa merite ca am iesit din casa. Pentru edificare:

Dupa concert, zicea ceva lume ca merge in Q&Q. Nu eram prea incantat... asa ca am zis s-o sun pe-o prietena care mai trece p-acolo sa vad daca dau de ea, si reusesc sa mai schimb o vorba. Se pare ca era la casa studentilor, la Thespis 24H. Zicea ca nu mai e mare lucru, dar totusi, parca ar fi mers putin teatru. Am prin Guturaiul Oniric - Eugen Ionescu si am reusit sa ma bine-dispun o leaca. Ceea ce trebuia sa fie o seara de invatat, s-a transformat pana la urma intr-o seara nu la fel de ratata. Partea nasoala e urmatoarea: E dimineata!!!!

Yeacs

Am citit azi intr-o carte, scrisa de un tip, o descriere apropo de gustul spermei. Atunci mi-am dat seama ca am mai citit asta si-n alte carti, scrise tot de barbati... wtf???

Buna seara

Stiu, stiu, n-am mai scris de mult. Nu pot sa zic ca n-am avut timp. N-am avut chef. De atunci am fost la teatru, am mai citit o carte, am vazut vreo 2 filme faine, am fost la meci:D am mai tras vreo 2 betii, si cam atat. Saptamana asta o sa ma intalnesc, dupa multa vreme cu cineva foarte drag mie, si abia astept. Filme faine: Sex and Death 101, The Kit runners. In rest, numa bine tuturor.

WTF???

Azi era ziua cea mare: IPR si Kultur Shock. Da bineinteles ca trebuia s-o dau in bara, again... mi-o trebuit mie fotbal dimineata. O intrat unu mai aiurea, mi-o futut glezna, si pula pogo la concert. Bine ca nu-s superstitios. Da oricum, toate-mi ies pe invers in ultima vreme.
P.S. Singuru lucru bun e ca urmeaza ziua mea... si mai e unu, da pe ala nu vi-l spun :P

O zi foarte proasta

Trebuie sa ma credeti pe cuvant. O zi de toata jena. Fain afara. Ziua meciului. Bausem toata noaptea trecuta. Nu eram deloc mahmur (singura chestie buna pe ziua de azi). Visele mi-au fost spulberate iar Poli o jucat de toata jena. Ma gandeam sa inchei ziua cu un post pe masura. Noapte buna.
P.S. Daca aveti persoana iubita langa voi, va rog s-o pupati, o sa ma faca sa ma simt mai bine.

The new generation

Mda, o fost faina vacanta, scurta, toate cele. Am reusit sa ma intalnesc si cu fostii colegi de liceu. A iesit din nou la iveala un subiect comun, as zice eu, tuturor generatiilor de-a lungul anilor. Cu toate astea, reuseste sa ma amuze de fiecare data, avand in vedere ca se abordeaza cu aceeasi mina trista, de parca ar fi vorba de sfarsitul lumii. Nu stiu daca ati observat, dar intotdeauna generatiile mai mici sunt privite intotdeauna cu suspiciune, cu neincredere, chiar cu dispret din partea unora. In cazul colegilor mei, acest subiect a fost impus de profesorii de liceu, care nu incetau sa-i faca cu ou si cu otet pe cei mai mici, de parca ar fi o sleahta de anticristi. Desi, daca-mi aduc bine aminte, noua ni-i laudau tot timpul pe cei mai mari. Anyway, inclin sa cred ca tine de psihologia profesorilor de-a denigra generatiile "new". Ce nu inteleg eu, e de ce colegii mei adopta aceasta atitudine. Generatiile se schimba, gusturile se schimba, iar daca n-ar fi asa, lumea ar fi mult mai plictisitoare. Dupa 89' o noua cultura a inceput sa se impuna si la noi, cea a banilor. Nimeni n-a scapat de influenta ei, oricat ne-ar placea sa credem asta. Parintii s-au schimbat, copiii si chiar profesorii s-au schimbat, nimic nu mai e la fel, iar asta nu e neaparat rau. Fiecare generatie trebuie sa-si gaseasca propria cale, oricat de neobisnuita ar fi aceasta, si oricate infarcturi ar produce profesorilor sau parintilor. Stiu, o sa-mi vina si mie randul, o sa fiu si eu oripilat candva de ce-o sa faca "cei mici". Sper doar sa fiu socat si de stashurile de iarba pe care-o sa le gasesc la ei, nu de alta, da' sa nu mai dau bani pe calmante.

Gata sesiunea

Fac pauza de o saptamana, e vacanta, mai vorbim dupa, sper sa am multe carti despre care sa scriu. Apropo de sesiune, mi-se parea mie ca topografia e pe invers, da' nici chiar asa.

Politica

Ceea ce scriu acum, o sa li se para foarte ciudat fostilor mei colegi de liceu. Colegilor mei de faculta o sa li se para normal, iar pentru restu' n-o sa aiba importanta prea mare, asa ca va recomand sa ascultati mai bine piesa asta:


Deci, ca sa fie foarte clar: Nu ma intereseaza politica!!! Desi multi credeau ca o sa intru in politica (cei care ma cunosc mai demult), chestia asta nu mai e de actualitate. Le multumesc tuturor celora care mi-au promis votul, si sper ca nu-i dezamagesc, dar n-o sa aiba ocazia sa mi-l acorde. O sa ma intrebati de ce nu vreau sa mai am de-a face cu politica, si de ce nu ma intereseaza tot ce se discuta si se dezbate in parlament, sau la tv, sau mai stiu io pe unde: Fiindca am ajuns sa consider politica o mare tampenie, unde nu conteaza de ce esti in stare, doctrina unui partid are prea putina importanta, si tot ceea ce conteaza e pe cine cunosti, si cati bani/voturi poti sa aduci pentru partid. Stiu, sunt un ignorant, un inconstient, politica conduce tot, si se pare ca toti ar trebui sa conducem, sau macar sa avem ceva de spus. Nobody gives a fuck for what we have to say. Ar trebui sa faci mult prea multe compromisuri pentru a avea un cuvant de spus, si asta in conditiile in care vei mai dori s-o faci. Politica, coruptia, banii, puterea, tot ce se invarte in jurul partidelor politice, ajung sa te subjuge. Cum am mai spus, pentru a ajunge cineva in politica, trebuie sa faci compromisuri, multe. Facand asta, ajungi dator unuia, sau altuia, pe care ceea ce vrei tu sa spui, s-ar putea sa-i deranjeze. Asta n-ar fi mare lucru, da' poate mai ai nevoie de oamenii aia, si nu vrei sa pierzi sustinerea lor, si atunci lucrurile se complica. Asa ca, ajungand in pozitia in care ti-ai putea exprima punctul de vedere, nu mai poti, din cauza altora. Luand varianta cea mai putin probabila, insa cea mai favorabila, ajungi in postura de-a putea sa spui ceea ce crezi cu adevarat, si chiar o faci. Sunt multi ajunsi in ipostaza asta, insa majoritatea sunt luati la misto si nu reusesc sa adune simpatii in jurul lor astfel incat sa-si faca auzita vocea. Totul se reduce la o singura intrebare: Cine sunt cei care ajung sa faca jocurile in politica, idealistii impartiali, sau oamenii politici dispusi sa se modeleze in functie de interese?
O sa mi-se spuna ca daca toti vor gandi ca mine, o sa ajungem iar sub vreo dictatura. Imi vine sa mor de ras. Chiar de aceea va rog sa va implicati in politica, sa fiti activi, sa mergeti la sedinte, sa intocmiti planuri, sa tineti strans fraiele tarii, si sa ma lasati pe mine sa citesc, sa ascult muzica, sa merg la concerte, sa-mi beau berea mea de zi cu zi, si sa invat pentru examene (ultima chestie e doar asa, ca sa nu fiu considerat anarhist) . Adaptand proverbul englezesc: Sunt prea sarac ca sa cumpar chestii ieftine, eu as zice ca am prea putin timp ca sa ma ocup de chestiuni "importante".
Daca ati ajuns sa cititi pana aici, va mai recomand o piesa:

Ce zi de kkt

Nu vroiam sa zic chestia asta, da chiar a fost o zi nasoala. Foarte obositoare, primul meu examen oral (la faculta), nasoleala. Da am trecut cu bine si de asta, mai am doar un examen. Si nu pot sa nu ma gandesc ca imediat incepe semestru' 2:(( De ce??? De ce nu poate fi vacanta asta un pic mai lunga?? Vreo greva, ceva?? NU?? Hmmm....Nashpa. Oricum, in seara asta tre' sa ies in oras.

Fuckin' dream

Nu stiu cand a inceput, dar o tine intruna. Visez ca ma bat pe strada...cu politistii comunitari. Si ma trezesc razand. Ma distreaza la culme chestia asta, da nu stiu de ce. Nu-mi amintesc motivele pentru care ma bat cu ei, da' se intampla intotdeauna in Doja. Oricum mi-se par destul de neputinciosi majoritatea comunitarilor. Chiar ma gandeam, ce trebuie sa faci ca sa ajungi politist comunitar? In vara la concertul Uriah Heep a fost o faza haioasa. Eram cam pilit asa, si un comunitar tot incerca sa ne tina, sa nu ne apropiem de scena. Si era asa firav saracu, nu cred ca avea mai mult de 18, 19 ani. Eu tot incercam sa-l introduc in atmosfera (mda, poate eram mai mult decat pilit), si el zambea speriat. Pe bune acuma, ce rost are sa angajezi ca agenti de paza si protectie oameni carora le e frica de propria umbra? Sau daca tot ii angajezi, pune-i sa traga de fiare, sau ceva, baga-i la instructie un an sau doi. Ma intreb ce se intampla cu saracu' daca era un concert de hardcore...

The Almighty

Azi mi-am adus aminte din nou, cat de mult ma enerveaza oamenii gen Andrei Gheorghe, cei care detin adevarul absolut, cei care contesta orice si pe oricine. Si eu as fi ajuns la fel, e o traditie in familia mea. Ma felicit insa ca de ceva vreme mi-am dat seama ca e o aberatie, ca totu e mult mai complicat, ca toti suntem oameni (lame vorba asta, dar defineste cel mai bine ceea ce vreau sa scot in evidenta), ca exista intotdeauna cineva care stie mai multe, cineva care ne e superior. De aceea cred ca ar trebui sa fim mai temperati in caracterizarile pe care le facem celorlalti si sa recunoastem ca e posibil (prin absurd), sa nu avem intotdeauna dreptate. Avem obiceiul sa contestam persoanele publice pentru aproape orice actiune pe care o intreprind. Nu zic ca n-ar trebui sa scoatem in evidenta lucrurile nasoale, ceea ce vreau sa spun este ca multi dintre cei care arunca cu pietre, daca ar fi in pielea persoanei respective, poate ar face aceeasi "greseala".

Asa o fi?

Aud in fiecare zi ca-s un ciudat. Nu stiu daca e rau sau bine. Acuma incerc sa constientizez daca imi pasa sau nu. Sa nu credeti ca ciudatenia asta are intotdeauna aspecte negative. Exact asta e ceea ce ma contrariaza. De ce chestiile pe care le fac sau spun sunt (considerate) atat de ciudate? As vrea sa aflu parerea oricui tine sa si-o exprime, despre orice crede domnia sa ca ar fi/reprezenta un lucru/comportament ciudat. Nu ma astept la prea multe pareri, asa ca daca nu aveti chef sa-mi raspundeti, n-o sa fie nimeni dezamagit, n-o sa moara nici o floricica, si soarele o sa rasara in continuare.

Legenda

Ideea e ca eu o sa scriu tot felu de chestii p-aici. N-o sa bat nici un record de vizitatori, si chiar sper sa nu fie prea multi care sa intre. Si oricum, cei care intra o data e putin probabil sa mai intre inca o data. O sa va povestesc chestii despre cartile pe care le citesc, despre fazele de prin barurile pe unde zac destul de des, despre vernisaje, despre colegi (pe care n-o sa aflati cum ii cheama), despre orasul in care stau, despre persoanele pe care o sa le cunosc, despre tot ceea ce mi-se intampla interesant, despre ceea ce as vrea sa fac si nu fac, despre nu mai stiu, vad io pe parcurs.