Politica

Ceea ce scriu acum, o sa li se para foarte ciudat fostilor mei colegi de liceu. Colegilor mei de faculta o sa li se para normal, iar pentru restu' n-o sa aiba importanta prea mare, asa ca va recomand sa ascultati mai bine piesa asta:


Deci, ca sa fie foarte clar: Nu ma intereseaza politica!!! Desi multi credeau ca o sa intru in politica (cei care ma cunosc mai demult), chestia asta nu mai e de actualitate. Le multumesc tuturor celora care mi-au promis votul, si sper ca nu-i dezamagesc, dar n-o sa aiba ocazia sa mi-l acorde. O sa ma intrebati de ce nu vreau sa mai am de-a face cu politica, si de ce nu ma intereseaza tot ce se discuta si se dezbate in parlament, sau la tv, sau mai stiu io pe unde: Fiindca am ajuns sa consider politica o mare tampenie, unde nu conteaza de ce esti in stare, doctrina unui partid are prea putina importanta, si tot ceea ce conteaza e pe cine cunosti, si cati bani/voturi poti sa aduci pentru partid. Stiu, sunt un ignorant, un inconstient, politica conduce tot, si se pare ca toti ar trebui sa conducem, sau macar sa avem ceva de spus. Nobody gives a fuck for what we have to say. Ar trebui sa faci mult prea multe compromisuri pentru a avea un cuvant de spus, si asta in conditiile in care vei mai dori s-o faci. Politica, coruptia, banii, puterea, tot ce se invarte in jurul partidelor politice, ajung sa te subjuge. Cum am mai spus, pentru a ajunge cineva in politica, trebuie sa faci compromisuri, multe. Facand asta, ajungi dator unuia, sau altuia, pe care ceea ce vrei tu sa spui, s-ar putea sa-i deranjeze. Asta n-ar fi mare lucru, da' poate mai ai nevoie de oamenii aia, si nu vrei sa pierzi sustinerea lor, si atunci lucrurile se complica. Asa ca, ajungand in pozitia in care ti-ai putea exprima punctul de vedere, nu mai poti, din cauza altora. Luand varianta cea mai putin probabila, insa cea mai favorabila, ajungi in postura de-a putea sa spui ceea ce crezi cu adevarat, si chiar o faci. Sunt multi ajunsi in ipostaza asta, insa majoritatea sunt luati la misto si nu reusesc sa adune simpatii in jurul lor astfel incat sa-si faca auzita vocea. Totul se reduce la o singura intrebare: Cine sunt cei care ajung sa faca jocurile in politica, idealistii impartiali, sau oamenii politici dispusi sa se modeleze in functie de interese?
O sa mi-se spuna ca daca toti vor gandi ca mine, o sa ajungem iar sub vreo dictatura. Imi vine sa mor de ras. Chiar de aceea va rog sa va implicati in politica, sa fiti activi, sa mergeti la sedinte, sa intocmiti planuri, sa tineti strans fraiele tarii, si sa ma lasati pe mine sa citesc, sa ascult muzica, sa merg la concerte, sa-mi beau berea mea de zi cu zi, si sa invat pentru examene (ultima chestie e doar asa, ca sa nu fiu considerat anarhist) . Adaptand proverbul englezesc: Sunt prea sarac ca sa cumpar chestii ieftine, eu as zice ca am prea putin timp ca sa ma ocup de chestiuni "importante".
Daca ati ajuns sa cititi pana aici, va mai recomand o piesa: