The new generation

Mda, o fost faina vacanta, scurta, toate cele. Am reusit sa ma intalnesc si cu fostii colegi de liceu. A iesit din nou la iveala un subiect comun, as zice eu, tuturor generatiilor de-a lungul anilor. Cu toate astea, reuseste sa ma amuze de fiecare data, avand in vedere ca se abordeaza cu aceeasi mina trista, de parca ar fi vorba de sfarsitul lumii. Nu stiu daca ati observat, dar intotdeauna generatiile mai mici sunt privite intotdeauna cu suspiciune, cu neincredere, chiar cu dispret din partea unora. In cazul colegilor mei, acest subiect a fost impus de profesorii de liceu, care nu incetau sa-i faca cu ou si cu otet pe cei mai mici, de parca ar fi o sleahta de anticristi. Desi, daca-mi aduc bine aminte, noua ni-i laudau tot timpul pe cei mai mari. Anyway, inclin sa cred ca tine de psihologia profesorilor de-a denigra generatiile "new". Ce nu inteleg eu, e de ce colegii mei adopta aceasta atitudine. Generatiile se schimba, gusturile se schimba, iar daca n-ar fi asa, lumea ar fi mult mai plictisitoare. Dupa 89' o noua cultura a inceput sa se impuna si la noi, cea a banilor. Nimeni n-a scapat de influenta ei, oricat ne-ar placea sa credem asta. Parintii s-au schimbat, copiii si chiar profesorii s-au schimbat, nimic nu mai e la fel, iar asta nu e neaparat rau. Fiecare generatie trebuie sa-si gaseasca propria cale, oricat de neobisnuita ar fi aceasta, si oricate infarcturi ar produce profesorilor sau parintilor. Stiu, o sa-mi vina si mie randul, o sa fiu si eu oripilat candva de ce-o sa faca "cei mici". Sper doar sa fiu socat si de stashurile de iarba pe care-o sa le gasesc la ei, nu de alta, da' sa nu mai dau bani pe calmante.