Eseu despre orbire - Jose Saramago

Is cam in urma cu cititul, dar am reusit totusi sa termin Eseu despre orbire. Voi face o obisnuinta din a lasa si piesa pe care am ascultat-o (predominant) in timp ce citeam cartea, pentru a va induce atmosfera traita de mine. De aceasta data a fost Marilyn Manson - Heart shaped glasses:

Cartea e, sa zicem, interesanta. N-am mai citit nimic de acest autor, si am auzit si bune si rele. A mea va fi buna:P E un roman mai mult decat fantezist, beneficiind de-o idee geniala: Toti oamenii orbesc, in afara de sotia unui medic. Orbirea apare treptat, astfel incat se incearca luarea unor masuri, total nepotrivite. Accentul se pune pe modalitatea in care oamenii reactioneaza in fata unei iminente, posibile orbiri, cat si valorile pe care le adopta in urma "imbolnavirii". Devine pe alocuri scarbos, si asta fara a fi prea explicit, ceea ce eu consider a fi mare lucru. Finalul mi s-a parut foarte deplasat (n-o sa va spun de ce, dar are legatura cu grotescul care se degaja din restul romanului). Per total, e o lectura care merita, care socheaza si care ridica multe semne de intrebare, apropo de natura umana.