Am primit de ziua mea "Manusile rosii" - Eginald Schlattner. Ii ditamai cartea, te sperii de ea cand o vezi: 600 de pagini. Am luat-o frumos, am multumit, ca asa se face si eram sigur ca n-o sa am timp s-o citesc prea curand. Ma si gandeam, comunism, alea, alea, scriitoru' preot, sigur o sa ma enerveze la cat o sa-si planga de mila, si alte cele. Intrun tarziu, m-am apucat de ea, trebuie sa recunosc, cu o oarecare tragere de inima. Ce m-a socat de la inceput a fost limbajul foarte degajat, relaxat. Parca nu el ar fi fost inchis si haituit de comunisti (asta nu cred ca trebuia sa va zic, dar, fie). Ma asteptam la tot felu de citate din Biblie, a la Steinhard, si alte labareli din astea; din nou foarte placut surprins: nici urma de ele. Sa intelegti cat de fermecat am fost de cartea asta, cand am mers acasa in vacanta, am fost la biblio, si mi-am luat si cealalta carte a lui care a aparut in Romania: "Cocosul decapitat". Carte cu care va recomand sa incepeti sa cititi Schlattner, atat datorita faptului ca este prima in ordine cronologica, dar si calitativa. Povestea e mult mai antrenanta, si iar o chestie mega tare, sunt cateva faze in care face misto de preoti;)) Sa vezi si sa nu crezi.
Daca vreti sa aflati mai multe despre domul Schlattner, intrati aici.
Spor la citit.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu