marți

Ungaria

Dau si io o fuga pana in Ungaria, sa le incerc berea. Sper sa nu fiu dezamagit.

vineri

Metallica, Bucuresti, 23 iulie 2008

Ba, deci uaauu!!! Credeam ca visez, nu-mi venea sa cred ca-i vad live. 3 ecrane uriase, vreo 5 cameramani care filmau concertu', plus camere in chitarile lui James si in tobe. Cadre de maxim 2, 3 secunde in perioadele mai agitate ale concertului, dinamism absolut. Inainte de concert eram sceptic, imi tot ziceam ca Hethfield ii batran, ca n-o sa mai bage tare mult la voce, ca una ca alta, da' concertu' o fost muuult peste ce credeam eu c-o sa fie, o bagat barbosu' ca nebunu' 2 ore si ceva. Tot concertu' o fost de vis, siii.... am prins(gasit pe jos dupa finalu' concertului) ac de chitara:D Intotdeuna am bafta la chestiile asta, si acuma la fel; chiar daca am mers la 5 minute dupa ce o fost aruncate, si erau vreo cateva sute de oameni care cautau... scuze Cartofiorule;))
Mnoah, astea o fost chestiile bune, nu putine si deloc de neglijat. O fost bineintels si parti nasoale, cum ar fi, am avut proasta inspiratie de-a merge cu acceleratu', care o fost jalnic; o plouat ca dracu in timpu concertului si am fost leoarca; bere la 330 ml, 5 lei; Bucurestiu ala ii cat China, si ca pula(este totusi un lucru bun, Holsten cu 3 lei in club a).
Mai jos ii o poza cu o parte din oamenii cu care m-am intalnit p-acolo, si ceva filmulet:






P.S. Multumiri deosebite lui Roxana si Bogdan pentru cazare. Fara somnu' ala, eram mort...
P.S.2. Sa nu va puna dracu' sa ratati urmatoru' concert, "c-o sa va dati shpitzuri in unde-i moale":P

marți

:D

Off I go... Metallica, here I come!

sâmbătă

I will never love you more

18 days left; 32 down, 32 to go.

Pfoaaaai

Asa n-am chef sa invat la rezi...

joi

Vremuri

"Nu ne putem alege vremurile in care suntem obligati sa traim, in schimb le putem alege pe cele in care vrem sa traim" - Eginald Schlattner.
Acum stau si ma gandesc, in ce vremuri as vrea sa traiesc? Ce rol as vrea sa joc in acele timpuri? Intotdeauna am fost fascinat de Evul Mediu. Bineinteles, de cavalerii medievali, si nu de sclavii care lucrau la camp. De asemenea am fost intotdeauna atras de Londra anilor 1700. Insa nu cred ca as fi vrut sa fiu unul dintre miile de cersetori care existau atunci in Londra. Si lista poate continua. O dedicatie pe albumul meu din generala suna ceva de genu' : "Sa-ti fie dat sa traiesti vremuri interesante". Oare chiar asta vreau? Oare ce rol jucam noi in acesta "vreme"?
Eu nu cred ca joc nici un rol in alcatuirea lumii, si nici nu-mi doresc. Tot ce vreau e sa fiu propriul meu erou. Sa pot sa spun la sfarsitul fiecarei zile, saptamani, ca sunt multumit cu ce am realizat, chiar daca nimeni nu considera benefice actiunile mele.

P.S. As vrea ca vremurile in care traiesc sa nu mai fie atat de "interesante".